(Ședința de închidere)
Ședința Corpurilor întrunite se deschide la orele reglementare turcești, cu mare solemnitate, sub președenția lui Ciapcîn-aga, prezenți fiind toți senatorii și deputații. Domnește în toată adunarea o mare veselie.
La ordinea zilei:
Proiectul de lege pentru plata diurnelor reprezentanților națiunii otomane pe timpul vacanțelor, și
Citirea mesajului de închidere a Corpurilor legiuitoare.
Iskiuzar-Mehemet, raportor, dă citire raportului și proiectului de lege:
„Art. unic. Cât țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna îndoită ca pe timpul sesiunii.”
(Aplauze zgomotoase.)
Geanabet Eddin: Am onoare a propune următorul meremet la art. 1:
„Art. unic. Cât țin vacanțele parlamentare, senatorii și deputații primesc diurna împătrită...”
Voci: Prea mult, bre! nu fi botos!
Geanabet Eddin: „... întreită ca pe timpul sesiunii”.
(Aplauze prelungite.)
Articolul unic, astfel meremetisit, se primește cu unanimitate, plus un vot. Prezidentul a votat de două ori.
(Aplauze zguduitoare.)
Zăuc–aga (care a dormit, deșteptându-se): Cer cuvântul! Am onoare a interpela guvernul asupra chestiunilor importante...
Prezidentul: Carnacsi! Suspend ședința pe cinci minute.
La redeschidere se citește mesajul de închidere al Parlamentului (vezi mai sus).
Prezidentul: Fraților senatori și deputați, înainte de a pleca pe acasă, să strigăm:
Trăiască sfânta Constituțiune!
Trăiască Imperiul!
Să trăim și eu și voi cu toate neamurile noastre!
Să trăiască în sfârșit toți câți n-or muri!
Să strigăm cu toții ura! și să azvârlim cu fesurile-n sus, că treburile țării turcești merg ibrișim!
(Aplauze torențiale.)
(Ședința solemnă s-a încheiat.)
Așa se încheiă documentele din obscura gazetă bulgară, pe care le-am reprodus cât se poate mai exact.
Apărut în Universul, 23 Februarie 1909, semnat: Caragiale; după Claponul, nr. 6 (1877). Retipărit de Luca I. Caragiale în Reminiscențe.