Idila

Ia vezi toanta de Mărie,

Ce gătită! cum și-a dat

Pe obraz cu rumenie

Și pe cap cu alifie:

Să se mire toți în sat.

Ia te uită și Ilie,

Ce flăcău bun de pețit!

Cu ițari noi de dimie

Și cu flori la pălărie,

Și cu cisme s-a-nnoit.

— Fă Mărie, nu dai laba?

— Nu ți-o dau, măcar să mori!

— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba...

— Apoi dac-așa ți-e treaba,

Te iau altfel, și... ori, ori.

— Mă! se vede nu ți-e bine...

Fii de treabă nu fii prost:

Intri-n iad, sărac de tine!

Ai uitat, nu ți-e rușine

Că acum suntem în post!

— Dacă-i post, de ce la Nică

Ochii toată ziua-ți caști?

— Meri te plimbă! Ce-i adică.

Numai ochii? Tu... n-ai frică!

Tu așteaptă pân-la Paști...

Și-a plecat pătruns Ilie...

Ce mândrețe de flăcău!

Cu ițari noi de dimie

Și cu flori la pălărie.

Și îl strânge-o cismă rău.

Share on Twitter Share on Facebook