Un an, de când cu tine pe-al vremii ocean

Plutind, viața-mi pare un cântec...O ,ce an!

Ce an de fericire! Și noi ce putem oare?

Să-l pironim?! ... În vremurire începute moare,

Și moartea-i ca calăul, de bine ne desparte!

O, timp, Saturn! te-ndură, și ține-ne des parte!

Rentinerește visul, iubirea noastră mare-

Un vas sub cer albastru și pe-o albastră mare!

Atâtea calde inimi ăstan trecu legând,

Că parcă văd pe-același amant reculegând,

Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina!

Ce-mi pasă că la urmă mă bagă messa Lina?

Amici! Ș-a voastre bunuri pe veci perdute vi-s,

Când ziceți: “Taci, Chimeră, că nu sper! du-te vis!”