9.

Astfel s-au petrecut acestea. Cînd trupele sale s-au refăcut, împăratul, bucuros, s-a întors în cetatea numită mica Niceea. După ce s-a oprit acolo două zile a plecat în ziua a treia, îndreptîndu-se spre Adrianopol, unde şi-a petrecut mai multe zile în casa lui Silvestru. Acum căpeteniile cumane, despărţindu-se de grosul trupelor, au venit la împărat ca fugari, cu gîndul să-l înşele, prefăcîndu-se că vor să trateze îndată cu el; plănuiau însă ca timpul, în care ei discutau despre încheierea păcii, să îngăduie armatei cumanilor să o ia înainte. Astfel, după ce au stat trei zile, au pornit în timpul celei de a treia nopţi pe drumul ce ducea spre ţinutul lor. Cînd împăratul şi-a dat seama de înşelătoria cumanilor, a trimis soli iuţi care să-i anunţe pe cei cărora li se încredinţase paza trecerilor peste Zygos să nu fie delăsători, ci să fie foarte atenţi pentru a-i prinde, dacă puteau, pe fugari. Aflînd că întreaga armată a cumanilor se mişcase din loc, a luat îndată trupele pe care le avea la îndemînă, a ocupat locul numit Scutari, aflat la o depărtare de 18 stadii de Adrianopol ⁹⁵ şi în ziua următoare a ajuns la Agathonike ⁹⁶ . Venindu-i vestea că armata cumanilor se află în tabără la Abrilebo ⁹⁷ (locul acesta nu este departe de cetăţile de care vorbesc) s-a îndreptat într-acolo dar, cercetîndu-i de departe şi văzînd focurile nenumărate pe care le aprinseseră, a trimis după Nikolaos Maurokatakalon şi după alţi comandanţi dintre cei mai iluştri ai armatei, pentru a cumpăni ce să facă. S-au hotârît atunci că trebuie să-i cheme pe comandanţii trupelor de mercenari, pe Uzas, care era sarmat, pe scitul Karatzas, ca şi pe mixobarbarul Monastras, ca să meargă şi să se pregătească sa aprindă cîte 15 focuri în plus pe lîngă fiecare cort; cumanii, văzînd atâtea focuri, aveau să creadă că armata romeilor este foarte mare şi astfel, îngroziţi, să nu-i atace cu atîta îndrăzneală. Întîmplîndu-se aceasta întocmai, în sufletele cumanilor a pătruns o mare teamă. Împăratul s-a înarmat din zori şi a pornit cu trupele aflate sub comanda sa împotriva duşmanilor dar cînd a început lupta de o parte şi de cealaltă, cumanii au întors spatele. Atunci împăratul şi-a împărţit armata în două, a trimis înainte trupe uşoare pentru a-i urmări pe fugari şi a pornit şi el, plin de avînt, pe urmele lor. I-a ajuns în apropierea Porţii de Fier, a omorît mulţi, dar mai mulţi încă au fost luaţi prizonieri.