10.

Totuşi, vreau să istorisesc mai limpede şi mai amănunţit cele petrecute: după zvonurile care se auzeau peste tot, Godefroy ¹⁰⁹ cel dintîi, vînzîndu-şi averea, a pornit pe acest drum. Era un om foarte bogat, mîndru de originea sa nobilă, de vitejia şi faima neamului său, căci fiecare celt era dornic să-i întreacă pe ceilalţi. S-a petrecut atunci o dislocare atît de bărbaţi cît şi de femei, cum nimeni nu-şi mai aminteşte să fi văzut vreodată; oamenii cei mai simpli erau, într-adevăr, împinşi de dorinţa de a se închina la mormîntul Domnului şi de a merge la locurile sfinte; dar alţi ticăloşi, ca Bohemond mai ales şi tovarăşii săi, aveau în adîncul inimii un alt planși speranţa că, în trecere, vor putea cuceri chiar Cetatea Cetăţilor, găsind acolo un izvor de bogăţii. Bohemond ațîţa sufletele multor războinici nobili, ca unul ce nutrea o veche ură faţă de împărat. Între timp Petros, după ce a predicat, cum am spus, a trecut primul strîmtoarea din Longobardia împreună cu 10000 de pedeştri şi cu 100000 de cavaleri şi, coborînd prin Ungaria, a ajuns în Cetatea cetăţilor ¹¹⁰ . Neamul celţilor, cum se poate bănui, este, dealtfel, foarte arzător şi iute şi după ce el şi-a luat avînt, nu mai poate fi stăvilit.