3.

Cînd Ubos s-a apropiat cu bine de coasta Longobardiei, i-a trimis ducelui Dyrrachiumului 24 de soli înveşmîntaţi cu platoşe şi cuirase de aur, însoţiţi de contele Tzerpenterios ¹¹⁶ şi de Uias, care la Thesalonic fugise de lingă împărat. Aceştia i-au vorbit ducelui. în felul următor: „Află, duce, că stăpînul nostru, Ubos, este gata să ajungă şi să aducă de la Roma stindardul de aur al sfîntului Petru ¹¹⁷ . Mai află că el este comandantul întregii armate france. De aceea, să te pregăteşti să-l primeşti intr-un chip pe măsura puterii lui pe el şi trupele pe care le conduce şi să mergi în întâmpinarea lui.”

4.

În vreme ce solii vorbeau astfel ducelui, Ubos, care coborîse prin Roma în Longobardia, aşa cum s-a spus, şi traversa pe mare de la Bari pentru a ajunge în Illyricum ¹¹⁸ , a fost surprins de o furtună foarte puternică şi a pierdut majoritatea corăbiilor lui cu vîslaşi şi cu cei pe care-i transportau; numai o singură barcă, pe care din fericire se afla el, a fost aruncată pe coastă de valuri, pe jumătate spartă, între Dyrrachium şi locul numit Palos ¹¹⁹ . Abia scăpase, după ce pierduse orice speranţă cînd, doi oameni care aşteptau sosirea lui, l-au observat şi i s-au adresat: „Ducele, i-au spus aceştia, aşteaptă cu nerăbdare sosirea ta şi doreşte mult să te vadă.“