1

În urma lui a venit contele cu numele de Raoul cu 15000 de călăreţi şi pedeştri; şi-a aşezat tabăra în Propontida, la mănăstirea numită „a Patriarhului”, împreună cu conţii care erau sub comanda sa şi a stabilit restul trupelor la Sosthenion. Cum şi el nutrea acelaşi gînd cu Godefroy şi amîna mereu, şi aştepta sosirea celorlalţi, împăratul, cu grijă pentru viitor şi temîndu-se să nu vadă ajungînd şi alţi latini, se străduia să grăbească trecerea primilor prin tot felul de mijloace de constrîngere şi de convingere. L-a chemat atunci pe Opos (acesta era un om cu simţăminte înalte, neîntrecut de nimeni ca pricepere în treburile războiului) şi, cînd acesta a venit pe uscat, împreună cu alţi războinici viteji, l-a trimis cu porunca de a-l obliga pe acela să treacă strîmtoarea. Văzînd Opos că celălalt nu se supunea nicicum poruncii împăratului şi că, dimpotrivă, vorbea cu îndrăzneală şi plin de aroganţă, s-a înarmat şi şi-a rînduit trupele în ordine de bătaie, pesemne pentru a speria pe barbar crezînd că îl hotărăşte astfel să se îmbarce pentru a ajunge pe celălalt mal. Dar acela, mai repede decît se poate spune şi-a aşezat celţii care îl întovărăşeau şi, cu bucuria „leului care a găsit o pradă bună", a început o luptă aprigă cu Opos.