3.

Acestea sînt întâmplările privitoare la contele Raoul; căci în urma lui se apropia o mulţime nenumărată şi amestecată, adunată din aproape toate ţările celte, împreună cu căpeteniile care îi conduceau, regi, duci, conţi şi chiar episcopi; împăratul, cu darul său obişnuit de a prevedea viitorul şi a lua dinainte măsurile trebuincioase, le-a trimis soli care să-i primească cu prietenie şi să le spună vorbe de bun venit. A poruncit oamenilor de la aprovizionare sa le dea provizii bogate celor proaspăt sosiţi ca să nu aibă, cu nici un chip, vreun motiv să se plîngă. Ei au ajuns astfel la marea cetate. S-ar fi putut spune că erau cît stelele de pe cer sau cît grăunţele de nisip de pe ţărmul mării. „Stat-au puzderii ca frunza şi floarea ce da-n primăvară", cum spune Homer ¹⁴¹ , oamenii aceştia care se grăbeau să ajungă la cetatea întemeiată de Constantin.