2.

Barbarii care se aflau la Niceea trimiteau solii peste solii, sultanului ¹⁵⁴ , pentru ca acesta să vină în ajutorul lor. Dar, cum se întîrzia şi asediul dura de cîteva zîle de la răsăritul soarelui pînă la asfinţit, văzîndu-se într-o situaţie foarte grea, şi-au schimbat părerea şi au găsit că e mai bine să se predea împăratului decît să cadă în mîinile celţilor. Pentru aceasta l-au chemat pe Butumites, care-i asigurase adesea, printr-o mulţime de scrisori, că vor primi nenumărate binefaceri din partea împăratului, dacă îi predau Niceea. După ce el le făgăduieşte şi mai hotărît bunăvoinţa împăratului, dîndu-le aceasta în scris, în cazul în care vor preda cetatea, este primit cu bucurie de către turci, care de atunci au renunţat să se mai lupte cu o asemenea mulţime, preferind să predea de bunăvoie cetatea împăratului în schimbul banilor și onorurilor, decît să cadă pradă săbiei fără folos.