4.

Dar sultanul, fără să-și piardă nicidecum curajul din pricina acestor întîmplări, s-a înarmat în zori şi a ocupat, cu toate forţele sale, câmpia care se întindea dincolo de zidurile Niceei. Cînd celţii şi-au dat seama de prezenţa lui, şi-au luat şi ei armele şi s-au avîntat ca nişte lei asupra duşmanului. S-a iscat o luptă aprigă, grozavă. Toată ziua s-au bătut cu sorţi egali şi unii şi alţii; dar, cînd soarele s-a apropiat de asfinţit ¹⁵⁵ , turcii au întors spatele şi noaptea a pus capăt luptei. Au căzut mulţi şi de o parte şi de cealaltă; nu au fost puţini cei omorâți și cei mai mulţi au fost răniţi ¹⁵⁶ .