5.

Acestea au fost faptele vitejeşti săvîrşite de turci în lupta împotriva normanzilor, iar Isangheles şi Tzitas au ajuns în cetatea împărătească împreună cu cîţiva cavaleri care mai rămăseseră în viaţă ²²³ . Împăratul i-a primit, le-a dat o mulţime de bani şi, după ce s-au odihnit, i-a întrebat încotro preferau sa se îndrepte. Au hotărît să meargă la Ierusalim. Copleşindu-i cu dovezi de bunăvoinţă i-a lăsat să plece pe mare, aşa cum le era voia. Isangheles, ieşind din cetate, a încercat să-şi regăsească armata, astfel că s-a îndreptat spre Tripolis, pe care vroia mult să-l ia sub stăpînirea sa ²²⁴ . După un timp însă a fost lovit de o boală dătătoare de moarte şi, cînd să-şi dea ultima suflare, l-a chemat pe nepotul său, Guillaume ²²⁵ , lăsîndu-i ca pe o moştenire toat cetăţile pe care le cucerise, făcîndu-l comandant şi stăpîn peste trupele sale. Aflînd, aşadar, împăratul, sfîrşitul acestuia ²²⁶ l-a înştiinţat pe ducele din Cipru prin scrisori ²²⁷ ca să-l trimită pe Niketas Halintzes cu o sumă importantă de bani la Guillaume, ca să şi-l atragă şi să-l facă să jure că-i va fi cu credinţă, aşa cum fusese şi unchiul său, Isangheles, pînă la sfîrşitul vieţii sale.