4.

Nereuşind totuşi să facă nimic, după ce a atacat de o sută de ori şi a fost respins tot de atîtea ori, cînd încercînd să-i cîştige pe celţii pe care nu-i putuse convinge, cînd folosindu-se de arme fără să izbîndească, a înălţat în trei zile şi trei nopţi de jur împrejur un zid de pietre uscate intre rîu şi întăriturile Laodiceei. Apoi l-a folosit ca o acoperire, pentru a ridica în interiorul. aceluia, cît putea de repede, din ciment, un alt castru de la care să pornească, astfel incit aceasta să-l ajute să ducă asediul cu mai multă forţă. Totodată, la intrarea în port, a construit de fiecare parte cinci turnuri, întinzînd între ele un lanţ de fier pentru a bara astfel drumul corăbiilor pe care celţii le aşteptau în ajutor pe mare. în acelaşi timp a cucerit şi o mulţime de mici cetăţi întărite de pe coastă, cetăţile numite Arghy- rokastron, Marcbapis şi Gabala2 ca şi altele, pînă aproape de hotarul Tripolisului; aceste cetăţi plătiseră înainte tribut

1. 1                Este vorba de asediul Laodiceei din anul 1104.        .

2. 2                sufita, Margat şi Gibel. importante puncte strategice în Şina.

B1BL

Miisarazinilor, dar au fost în cele din urmă rccîştigate pentru1 periul roineilor, cu multă sudoare şi trudă. 5. In vre aceasta, împăratul a socotit potrivit să asedieze Laodice? dinspre uscat, cunoscînd de mult viclenia lui Bohemond «j uneltirile sale, cu darul pe care-1 avea de a simţi imediat firea unui om şi sesizînd exact firea înşelătoare şi înclinată spre revoltă a acestuia; l-a chemat aşadar pe Monastras şi l.a trimis pe continent în fruntea unor trupe însemnate, pentru a asedia Laodiceea în acelaşi timp, el pe uscat, iar Cantacuzinul pe mare. Dar, înainte ca Monastras să ajungă, Cantacuzinul era stăpîn pe port şi pe cetate; totuşi acropolea, care în zilele noastre se numeşte în mod obişnuit „culă", se afla încă In stăpînirea ■celţilor, care aveau cam 500 de pedeştri şi 100 de cavaleri.