2.

Ştirea se răspîndeşte peste tot, mai repede decît ar fi zburat, anunţîndu-i' pe toţi că Bohemond este mort. Cînd acesta-vede că vestea a prins, se pregăteşte un sicr iu, în care este pus; pe o biremă: apoi acest

1 Situată între Nuvaza, Adana şi Tars.

1. 3                Şi aici Ana Comnena foloseşte drept nome propriu un titlu. Ea se referă la marchizul Eudc le Bon, soţul Emmei, fuca lm Ro- > , bert Guiscard şi sora lui Bohemond»

         Alexiada. voi. Umort viu porneşte pe mare, de la Sudel, care este portul ju I tioloiei, spre Roma1. Era transportat pe mare ca un ca(W căci din afară părea trupul unui mort, socotind după şi după purtarea celor din jur (peste tot unde se opreau, % barii îşi smulgeau părul şi plîngeâu zgomotos), înăuntn Bohemond, întins cît era de lung, nu avea decît poziţia dt mort, căci inspira şi expira aerul prin cîteya deschizături ascunse. Aceasta se întîmpla în porturi; cînd corabia se afla în plină mare i se aducea hrană şi se îngrijeau de el; apoi reîncepeau aceleaşi vaiete şi aceeaşi prefăcătorie. Pentru ca acel corp să răspîndească un miros, ca şi cum ar fi fost în stare de putrefacţie, au pus lingă el un cocoş înjunghiat sau strînsde gît. Şi peste patru, cinci zile, acesta răspîndea un miros de putred pentru cei ce aveau simţul mirosului. Duhoarea pe care o dădea părea că vine de la trupul lui Bohemond pentru cei înşelaţi de aparenţe şi, mai mult decît toţi, Bohemond se bucura de această putreziciune falsăîn ce mă priveşte, admir felul în care nasul lui a putut suporta un asemenea chin în vreme ce era dus, viii, alături de această mortăciune. Dar, astfel am aflat că nearnul barbar nu renunţă cu uşurinţă | la ceea ce-şi doreşte şi că nu există nimic, cit d£ grozay aiA, | pe care sa nu-1 îndure odată ce a ales de la sine jjitsafcre. Astfel, acest omfeare nu era mort ci se prefăcea numai, nu a şovăit să trăiască cu mortăciunea alături. Neaşteptată şi unică a apărut în lumea noastră viclenia acestui barbar care urmărea să răstoarne stăpînirea romeilor. Înainte de aceasta nici barbar nici elen nu a îndrăznit vreodată o asemenea vicle* nie împotriva duşmanilor'săi şi cred că nicide-acum înainte nici o fiinţă nu va mai vedea vreodată aşa ceva pe la noi. 4. Ajun-

1 Bohemond a plecat din Asia Mică în toamna anului 1104.

162f rind ta Corypho, ţa şi cum s-ar fi aflat pe vîrful unui munte I sau Intr-iin adăpost, ferit de primejdie, el s-a trezit din moar-;        “

I tea sa prefăcută şi, lăsînd acolo sicriul pentru vreun cadavru,

I s-a umplut de soare, a respirat aer curat şi a străbătut cetatea I Corypho; cei ce-1 vedeau în veşmînt străin şi barbar, îl întrebau de ce neam era şi ce i se întîmplase, de unde venea, şi [ încotro mergea. 5. El, arătîndu-le tuturor dispreţ, a cerut să-l l vadă pe guvernatorul cetăţii. Pe atunci acesta era un anume I' Alexios, din tema Armenia. Uitîndu-se la el, cu obrăznicie .

în priviri şi în purtare, în felul său cu totul barbar de a vorbi,

I i-a spus să-i trimită împăratului Alexios acestea: „Mă adres [ sez ţie eu, Bohemond, fiul lui Robert, al cărui curaj şi a cărui *

[ rezistenţă le-ai aflat odinioară şi tu şi imperiul tău. îndată ce voi avea prilejul, iau martor pe Dumnezeu, nu voi lăsa ne-= răzbunate relele pe care le-am îndurat. Căci, după ce am • trecut prin marea cetate a romeilor, de cînd am cucerit Antiohia şi am supus întreaga Sirie cu lancea mea, ăm încerc cat multă amărăciune din partea ta şi a armatei tale, trecînd • din speranţă în speranţă, aruncat în mijlocul a o mie de în-: tîmplări şi o mie de războaie cu barbarii. 6. Află, aşadar, că, deşi am murit, sînt iarăşi în viaţă şi nu mai sînt la bunul tău plac; am scăpat pe sub ochii tăi de toate mîifoile, de toate planurile, şi acum viu, mcrgînd şi respirînd, îţi trimit din Corypho, unde mă aflu, veştile acestea cu totul neplăcute majestăţii tale: sînt sigur că nu vei afla cu încins tare, mai întîi că am încredinţat Antiohia nepotului meu,

Tancred, lăsînd comandanţilor tăi un adversar pe potrivă şi apoi că eu mă întorc în ţara mea, mort pentru tine şi ai tăi, dar pentru mine şi ai mei viu şi însufleţit de planuri gro=

163zave împotriva ta. Căci pentru a răvăşi Romani m-am prefăcut mort cînd eram viu si devin 1

5ijdevinj^r* . atinge uscatul deţ^j

[a insulei] şi îi voi vedea pe lombarzi şi pe toţi latinii şi francii supuşi nouă, că-şi amintesc de Ares, voi ţile şi ţinuturile tale cu ^măceluri şi valuri de stn-

îmi voi înfige lancea în inima Bizanţului.“ Pînă la roşenie se ridicase acest barbar.