Don Femando, Don Diego, Ximena, Don Sanclio, Don Arias, Don Alonso.
XIMENA

Sire, sire, dreptate!

DON DIEGO

Ah, sire, m-ascultaţi!
XIMENA

Cad la genunchii voştri.
DON DIEGO
Vi-i ţin îmbrăţişaţi.
XIMENA

Vă cer dreptate!

DON DIEGO

Daţi-mi o clipă de-ascultare!
XIMENA

O, pedepsiţi-i, sire, trufaşa cutezare!
Cel mai puternic sprijin al ţării l-a surpat:
Mi-a ucis tatăl, sire.

DON DIEGO '

Pe-al său l-a răzbunat.

XIMENA

Dreptate de Ia rege orice supus aşteaptă!
DON DIEGO

Nu merită pedeapsă o răzbunare dreaptă!

DON FERNANDO

Sculaţi şi unul şi-altul, şi-apoi am să v-ascult.
Restriştea ta, Ximenă, mă-ndurerează mult.
Mi-e inima cuprinsă, ca şi a ta, de jale.
(Către don Diego.)
Aşteaptă; să n-o tulburi în plângerile sale.
XIMENA

E mort tatăl meu, sire; cu ochii mei văzui

Cum sângele-i în clocot curgea din pieptul lui.

Ăst sânge, chezăşia regeştei voastre case, Ăst sânge ce atâtea victorii câştigase, Ce fumegă, cald încă, în mânios şivoi
Că se jertfeşte pentru un altul decât voi, Ăst sânge ce avuse o nobilă menire, Rodrig la curtea voastră îl risipeşte, sire!
Am alergat pierdută şi mort, ah, îl aflai.
Dar povestirea, sire, mă lasă fără grai:

Iertaţi-mi deznădejdea, amarele-mi suspine
Şi lacrămile mele vorbească pentru mine.
DON FERNANDO

Fă-ţi inimă, copilă, că eu de grijă-ţi port
Şi-ţi voi sluji de tată în locul celui mort.
XIMENA

Prea multă cinste-mi dete a mea restrişte, sire, Precum spuneam, acolo l-aflai fără simţire, Străpuns era de-o rană şi sângele-i vedeam
În pulbere scriindu-mi ce datorie am.
Ori poate vitejia-i ajunsă-n aşa stare
Prin rana lui deschisă mă îndârjea mai tare

Şi-ntocmai ca o gură ce strigă către cer
Mă îndemna mai grabnic dreptate să vă cer!

Nu-ngăduiţi, o rege, astfel de volnicie
Sub ocrotirea voastră stăpână să devie, Ca viaţa celor vrednici să n-aibă nici un preţ, Ca fără de pedeapsă un tânăr îndrăzneţ
Cu ei să se măsoare, mărirea să le-o sape, Cu sângele lor nobil pământul să-l adape!
Nerăzbunând-o astfel de moarte-ar veşteji în alţi supuşi oricare avânt de-a vă sluji.
Cer răzbunare, sire, şi-o cer nu pentru mine, Ci pentru-a voastră slavă şi pentru-al vostru bine.
Voi aţi pierdut într-însul un om de merit rar, Prin altă moarte moartea-i răscumpăraţi-o dar;
Jertfiţi nu pentru mine, pentru dreptate, sire, Şi pentru a coroanei eternă strălucire, Jertfiţi spre uşurarea acestei ţări întregi
Pe cel ce se mândreşte cu-astfel de fărdelegi!
DON FERNANDO

Don Diego ce răspunde?

DON DIEGO

Că-i demn de pizmuire

Acela care moare la vremea lui, o, sire!

Că dup-un veac de slavă şi strălucire plin
Adeseori ne-aşteaptă cel mai amar destin!
Eu, ale cărui fapte uimesc şi azi poporul, Eu, care pretutindeni eram biruitorul, Mă văd slăbit de vârstă, acum, cu părul nins, Primind o grea ocară şi rămânând învins!
Ce nu putuse luptă, asediu, ambuscadă, Nici Aragonul mândru, nici falnica Grenadă, Nici toţi duşmanii voştri, nici toţi ai mei pizmaşi, Azi contele-a făcut-o, de-aici la câţiva paşi, Gelos de noua-mi slujbă şi dârz de-o preferinţă
Ce i-o dădea asupră-mi a vârstei neputinţă.
Astfel aceste plete albite-n vitejii, Ast sânge care curse ades spre-a vă sluji, Ăst braţ pe vremi teroarea duşmanelor armate
Se coborau în groapă de-ocară-mpovărate, De nu năşteam pe lume un fiu spre-a m-ajuta
Demn de această ţară, demn de măria ta!
El a ucis pe conte, luându-mi apărarea, El mi-a spălat ocara, el mi-a redat onoarea!
De socotiţi că totuşi e-un ucigaş de rând
Cel ce curaj arată o palmă răzbunând, Asupra mea să cadă blestemul şi păcatul, Căci de greşeşte braţul, e capul vinovatul!
De e sau nu o crimă, o, sire, judecaţi:
Eu, orişicum sunt capul, el doar viteazul braţ.
M
Ximena împotrivă-mi deci are a se plânge, Căci de-o puteam eu face, el nu vărsa ăst sânge.
Jertfiţi, deci, sire, capul ce anii-l vor răpi, Dar îngrijiţi de braţul menit a vă sluji, Dreptate-i daţi Ximenii jertfind zilele mele, Că tot nu am ce face de-acuma eu cu ele;
Departe de-a mă plânge de-osânda ce mi-aţi dat, Murind cinstit, muri-voi cu sufletu-mpăcat.
DON FERNANDO

Pricina-i însemnată de-ajuns spre-a o aduce

În adunarea ţării. Don Sanclio, vei conduce
Acasă pe Ximena. Tu, don Diego, vei sta

Aici, drept închisoare având credinţa ta.
Cătaţi-mi pe Rodrigo. Am să vă fac dreptate.
XIMENA

E drept ca ucigaşul să piară, maiestate!
DON FERNANDO

Copilă, ai răbdare, oricât ai suferi!

XIMENA
Răbdare-a-mi cere-nseamnă durerile-a-mi spori!