GERONTE

Crezi că oftări şi lacrimi pot inima să-mi sfarme?
Pentru-a-mi zdrobi voinţa sunt slabe-aceste arme.
Deşi e al meu suflet mâhnit de-atâta chin,
De minte el ascultă – şi nu de-al tău suspin.
Eu ştiu cu mult mai bine ce-ţi trebuieşte ţie;
Dispreţuieşti pe-Adraste fiindcă-mi place mie.
Deoarece, ca tată, să-l iei de soţ te-ndemn,
Orgoliul tău te face să-l socoteşti nedemn.
Ce îi lipseşte oare? Curaj? Blazon? Avere?
Nu este om de spirit? Displace la vedere?

Prea bun e pentru tine.

IZABELA

Eu ştiu că-i om perfect,
Că cinstea ce mi-o face se cade s-o respect.
Dar totuşi să-mi îngădui – de nu-i cu supărare –
Doar câteva cuvinte să spun în apărare.

Eu simt imboldul tainic ce nu-l pot denumi
De a-l stima pe-Adraste, dar nu şi de-a-l iubi.
Porniri ce vin din ceruri, de noi neînţelese,
Ne-ndreaptă împotriva a tot ce vrem, adese,
Şi nu ne dau putinţa un tată să-ascultăm
Când pentru noi alege un soţ ce-l detestăm.
Dar inimile care pe lume sunt unite

Au fost de mult în ceruri iubirii hărăzite.

Iar dacă nu ţii seama de aceste tainici legi,
Nu vei putea o viaţă de alta să o legi.

Călcând a providenţei orânduiri fatale
Aduci injurii grele înţelepciunii sale.
Ar fi o răzvrătire: dezastre s-ar ivi,
Mânia providenţei prea aspru ar lovi.

GERONTE

Obraznică! Asemeni poveşti îmi spui tu mie?
Ce dascăli te-nvăţară aşa filosofie?
Vei fi ştiind tu multe. Dar orişicâte-ai şti,
Să-mi desfăşor puterea tu nu mă vei opri.
De te îndeamnă cerul la ură, Isabela,
Tot cerul te îndeamnă spre căpitanu-acela?
De-acest pretins războinic vrei viaţa să ţi-o legi?
El ţi-a impus puterea-i ca omenirii-ntregi?
Crezi că zăludul ăsta e-o cinste pentru mine?

IZABELA

Cu fata dumitale te poţi purta mai bine!

GERONTE

Atunci ce te îndeamnă să nu mă-asculţi de loc?

IZABELA

E fericirea toată şi liniştea-mi în joc.
Tu zici că-i fericită această căsnicie;

Un iad ar fi, te-asigur, de mi-ai impune-o mie.

GERONTE

Sunt fete mai frumoase ca tine, ce-ar dori

Un iad de felu-acesta, de li s-ar oferi!

La urma urmei, asta-i! Te vei pleca şi gata!

IZABELA

La altă încercare te rog supune-ţi fata.

GERONTE

Când zic „voiesc", ajunge! Şi nu aştept răspuns.
Şi du-te! Am credinţa că-am discutat de-ajuns.