Arsinoe, Clcona.

CLEONA

De ce-i ascundeţi, doamnă, un gând care-l prive
ARSINOE

Mă tem, că dacă-l află, prea tare se-ngrozeşte;
Mă tem că, prin virtutea romană instruit, Ne va strica şi planul pe care l-am urzit;
Mă tem să nu-nţeleagă că nu-i mişel nici crimă
S-ajungi la tron pe-o cale ce nu e legitimă.

CLEONA

Din felul cum ucis-au pe Anibal, credeam

Mai fără cinste Roma, aşa o socoteam.
ARSINOE

Nu-i acuza de-o faptă pe care n-au făcut-o;

Doar unul poartă vina, iar eu am conceput-o.

De-ar fi rămas pe Roma şi-a sa legalitate, Se bucura şi-acuma de ospitalitate.
Savantă-n risipirea a tot ce poate face, N-ar fi-ndurat să-l lase pe Anibal în pace, Refugiat la curtea unui duşman vestit;
De-aceea Antiohus din ţară l-a gonit;
Dar îl lăsă în viaţă, de nimeni tulburat, În gazdă la un rege al Romei aliat.
Numai Flaminiu singur, păstrând jignirea grea

De-nfrângerea avută de tatăl său cândva;

Căci ştii cred, că romanii de nimeni biruiţi, La lacul Trasimene au fost măcelăriţi
Şi că, Flaminiu-tatăl, vestitul general, Căzu în bătălie, ucis de Anibal;
Fecioru-acesta, astăzi, mânat de răzbunare, Mi-a înţeles şi planul şi-a lui desfăşurare;
Nădejdea lui să aibă în mână pe cartag, Aduse fericirea pentru copilu-mi drag;
Căci, prin Flaminius, Roma e azi invidioasă

Pe Nicomed şi lupta-i atât de norocoasă;
Aflând că, Laodice, dorind a-i fi soţie, Vrea să-şi unească ţara cu-a noastră-mpărăţie, întreg Senatul Romei, văzând cu mult necaz, Un stat atât de mare condus de un viteaz;
Astfel veni Flaminius la noi ambasador, Ca nunta s-o oprească, oprind pe-nvingător.
Atât doreşte Roma; aceasta e ispita.
CLEONA

Atal, cu scopu-acesta, ar vrea să-i ia iubita!

Însă de ce Senatul n-a-mpiedicat sosirea

Lui Nicomed şi astfel, să-i apere iubirea?
ARSINOE

Nu mânia viteazul ce are o armată

Supusă să-l urmeze şi-oriunde să se bată!
Am chibzuit că este mai bine să-l momesc

Aici, să cadă-n plasa pe tare i-o urzesc.

Da, Metrobat prin vorbe menite să-ngrozească, Părând că îi divulgă porunca mea regească, Zicând că, spre-a-l ucide-i trimis chiar de regină, 11 înşelă, făcâiidu-l, astfel, aici să vină.
Deci a venit să ceară dreptate de la rege.

Îşi cheamă astfel moartea mai grabnic, se-nţelege, Iar eu fără de grijă că sunt învinuită, Voi şti, din lupta asta, să ies mai întărită.
Făcui pe speriata ca să-l înşel mai tare, Şi m-ani schimbat la faţă, ţipând cu desperare;
Crezu că mă surprinde, dar crunt se înşela, Căci şi venirea-i este tot hotărârea méa.
CLEONA

Dar, orice-ar face Roma şi-Atal orice ar cere, Stăpână, Laodice nu-i pe a sa putere?
ARSINOE

Dacă-mi îndemn copilul cu dânsa să se lege, Vreau s-ameţesc palatul şi Roma şi pe rege.
Nu vreau, Cleona, sceptrul Armeniei să-l iau;

Bitinia mi-e visul; acest regat eu vreau; i dacă diadema va fi-n puterea mea, n urmă, Laodice, să ia pe cine-o vrea.

O întărit ca, astfel, să fie răzvrătită întărâtând iubitul precum şi pe iubită.
Căci, regele, pe care Flaminiu-l va zori, Temându-se de Roma, va fi cum voi dori;
Dar Nicomed, ştiu bine, cu cinstea insultată, Se va aprinde iute şi va-nfrunta pe tată, Şi dacă prinţu-i aprig şi regele-i la fel, Iar eu, cu-ntreaga-mi artă, voi sta pé lângă el;
Chiar de n-b'fi părtaşul la planu-mi, Nicomed, Am voie-n biruinţa-mi deplină să mă-ncred.
Ţi-am spus ce am pé suflet, ce dorul meu aşteaptă.
Dar în palat, Flaminius, adus de-Atal, m-aşteaptă.
Să mergem şi păstrează secretul cât mai bine.
CLEONA

Regină, mă cunoaşteţi; nu vă-ndoiţi de mine.