Pe Bistrița, cântând

O tânără fecioară,

În vânt având vestmântul

Și-n păr vuindu-i vântul,

Cu pluta ei ușoară

Trecea-n amurgul zilei

Pe Bistrița cântând.

Închise între stânci,

Sălbaticele ape

Gemeau ca-n agonie,

Albastre de mânie,

Izbindu-se să scape

Cu vuiet și cu vaiet

Închise între stânci.

La cârma plutei sta

Copila zâmbitoare:

Mireasă-i astă fată

Cu moartea cununată,

Și-n stingerea de soare

Părea un chip din basmuri

La cârma plutei sta!

Privind în urma ei,

Vedeam cum dânsa trece

Râzând pe lângă stâncă

De nu venea adâncă

Din ceruri noaptea rece,

Și-acum aș fi acolo

Privind în urma ei!