E capul ei, și pieptul ei—

O văd acum întreagă,

O strig pe nume și-i vorbesc,

Dar ea să mă-nțeleagă?

Cu pieptul plin și des bătând,

Cu fața-mbujorată,

A răsărit dintr-un tufiș

Și râde-acum mirată.

—„Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut

Cu oile prin vale!

De-aș fi știut că ești în deal,

Mergeam pe altă cale!“

Subțire-n trup și blândă-n grai,

Și-n port așa isteață,

Pe urma ei în fapt de-amurg

Dau zori de dimineață.

De-aș fi știut că n-a venit

Anume pentru mine,

Eu n-aș mai fi vorbit cu ea!

Dar știu și-aceasta bine,

Că m-a cătat de mult prin văi

Pierdută-așa cu gândul;

Și dacă nu m-ar fi găsit,

Umblat-ar fi de-a rândul

Întreaga zi din deal în deal

Ca cerbul după apă—

Cu greu te scapi de-un lucru drag,

Și prost e cine-l scapă!