Vântul

De fete mari e lunca plină,

Iar vântul, răsfățat copil,

S-apropie tiptil-tiptil

De pe sub fagi, de pe colină.

Și fetele cu drag suspină:

O, Doamne, Doamne, adă-ni-l!

Pe umeri blondele lui plete

Tresar și sar încetinel.

El e frumos și tinerel,

Dar e sfios când e cu fete.

Iar ele râd și râd șirete

Și pe furiș privesc la el.

El umblă ca la el acasă

Și-ascultă fetele ce zic;

Mai rupe-n palme câte-un spic

Și răsfățat apoi își lasă

Pe spate capul și nu-i pasă

De fete și de câmp nimic.

Și printre spice el șoptește,

Vorbind aiurea și-alintat!

Și, cum se plimbă-n lung și-n lat,

Cu fetele să-mprietenește

Și din copil sfiios el crește

Flăcău întreg de sărutat.

Apoi ca-n glumă el le prinde

De mânecă, și-aprins de dor,

Își face joc prin părul lor,

În urmă brațul și-l întinde,

Pe cea mai dragă o cuprinde

Și-o strânge către el ușor.

Tot mai aprins, tot mai aproape:

Să te sărut, drăguțo, vrei?

Ce ochi frumoși ai, viorei,

Ca un întins adânc de ape.

De el nu-i nici un chip să scape

Și-atâta lucru-n urmă ce-i?

Ea stă la pieptul lui pierdută,

Dintâi cu ochii la pământ.

El zice-așa câte-un cuvânt,

Ea zice trei și-l tot ajută,

Și uite-l, uite-l c-o sărută

Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut că nu se poate,

Și iacă poți! Dar să te ții!

E greu să dai de căpătâi

Dar dacă dai, merg strună toate;

Și fata mult nu se socoate,

Când pierde mintea cea dintâi.

El o sărut-acum pe salbă,

Și fetele-mprejur se strâng!

Dar e prea mult! Am să mă plâng

La toți vlădicii, să dau jalbă!

Auzi, să duci tu lume albă

P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

Ba ele-și mai desfac și sânul,

Și-n sân el li se joac-acum

Îl prind odată și-l sugrum,

Că prea s-obrăznici românul,

Auzi, dar cine-i el, păgânul,

Ca să-mi sărute fete-n drum?

Nu știe nimeni de-unde vine,

Și capu-i stă la sărutat!

De-ar fi măcar de-aici din sat

Voi, câți sunteți flăcăi ca mine,

Să-mi spuneți voi acum, e bine

Să faci ca vântul, nu-i păcat?

Adică stăi! Ce fată moare

Dac-o săruți puțin? Da zeu!

Cum aș voi să fiu mereu

Un vânt și eu, în zi cu soare,

De-ar fi numai secerătoare

O fată pe care-o știu eu!

Share on Twitter Share on Facebook