Ce furtuni n-au mai pornit

Pofta răilor și ura

Ca să pieri tu, neam iubit!

Dar de toți ne-a mântuit

Spada noastră și scriptura.

Sfântul steag ne-a fost altar

Și sub el săream grămadă

Să ne batem la hotar.

Ghioagă dă orice stejar,

Orice coasă dă o spadă.

Iar când brațul ne cădea

Uneori fără putere,

Nici atunci nu ne scădea

Inima, c-aveam în ea

Scris Hristos ca mângâiere.

Ce de ură s-a pornit

Căutând a ta pierzare!

Dar ai stat și-ai biruit,

Căci prin spadă-ți a grăit

Domnul cel ce-n veci e tare.