Mai trăiești, și-ți merge bine,

Vechi străjer? Nu m-ai uitat?

E de mult de cînd n-am stat,

Ulmule, sub tine.

Tot aici? Amar e gîndul,

Vecinic nemișcat să stai ;

Vezi, de-atunci eu alergai

Lumile de-a rîndul!

Ce te miri? Eu viu, fîrtate,

Trist așa și liniștit —

Sînt bătrîn! M-au obosit

Căile-alergate.

Tu cîntai, și-n depărtare

Eu priveam rîzînd pe lunci:

Eu m-am cumințit de-atunci,

Rîd așa de-arare!