Un gâscan cu pene lucii

Cum trecea pe pod prin sat

Și-ntr-o mân-avea papucii,

Nu știu cum i s-a-ntâmplat

Că papucii lui căzură,

Ce păcat, o, ce păcat!

Căci erau cu-alesătură,

Fără leac de tivitură

Ce păcat!

Gâștele-auzind cum zbiară:

Aoleu! Papucii mei!

Într-un suflet alergară

Și-ntrebau mirate, ce-i?

Am rămas, plângea gâscanul,

Păgubaș de patru lei!

Iată-mă desculț, sărmanul!

Ce mă fac acum, golanul,

Fără ei!

Haideți toți, și moși și babe

Să-i cătăm pe râu acu!

Repede-notând din labe

Cârdul tot pe râu trecu.

I-ai găsit? Eu, nu, surată,

Ce mă-trebi așa și tu?

Toate apoi strigau deodată:

Bată-i pacostea să-i bată!

Nici eu, nu!

Vara-ntreagă tot umblară,

Dar papucii duși au fost!

Și-au să umble și la vară

Până ce le-or da de rost!

Iar gâscanul merge, vine,

Face cruci și ține post,

Nu-i găsesc! Sărac de mine,

Iar desculț e, vezi tu bine,

Lucru prost!

Gâștele de-atunci, în cale,

Când văd apa undeva,

Căutând pornesc agale

Tot crezând că-i vor afla.

Vin și rațe să le-ajute:

Mac-mac-mac și ga-ga-ga!

Mac-mac-mac! Haid vino, du-te,

Zile-așa pe râu pierdute!

Ga-ga-ga!

Iar când gâștele stau gloată

Și prin dreptul lor te duci,

Sare tabăra lor roată

Și te-ntreabă: Ce ne-aduci?

Ai găsit papucii? Spune!

Tu la fug-atunci s-apuci!

Sî-sî-sî! Tot fac nebune

Și te mușcă, doar le-ai spune

De papuci!