Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent

Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare

Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,

Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.

Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent

Să judec tot; firește, greșeli de conjugare

Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare

Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.

Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece

Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost

În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!

Încolo versuri bune, cam rari și fără rost

Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!

Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!