Scrisoare

Iași, 1889, iulie 2

Moșule dragă,

Iertați-mă, vă rog, căci eu cu boala mea, nu v-am mai scris tare de mult. Dorim din suflet a ști cum vă aflați? Toți ai noștri, afară de mine, sunt sănătoși, vă trimitem sf.-voastre sărutări de mîni și îmbrățășări prietenești la toți și la toate.

Oare nu-i păcat de D-zeu să nu ne mai vedem noi, așa din cînd în cînd? Dacă nu ne-om mai vedè, cît mai trăim, apoi... morți... D-zeu știe! Ce zici? adevărat să fie ori nu?

Al sf.-voastre întru tot supuși fii sufletești,

Tinca și Ion Creangă