Clopoțelul de la gară

Dând sămnalul de pornire,

Toți-n grabă alergară,

Toți cu toți într-o unire,

Rar rămâne un drumeț

Surd la astă deșteptare;

Somnorosul e isteț,

Când e ora de plecare.

Sare iute în trăsură

Călătorul îngrijit.

Trenu-n grabă se smuncește,

Trenu-iată-l a pornit!

Fumul iesă, trenul zboară,

Călătorii liniștiți,

Orice vreme-a fi afară,

Au pornit, îs buni porniți.

Animalul ce odată

Sub jug greu se chinuia,

În trăsură, astă-dată,

Parte dreaptă și el ia.

Mașinistu-i surugiu,

Țipătoarea, biciul său,

Iar vaporii, cai fugari,

Îmboldiți de foc mereu!

Nici te simți, și ai ajuns

La părinți, rude, amici,

Când odată puteai perde

Interese mari și mici.

Iaca mintea omenească

Apa, focul a-njugat,

Și de-atunci cu înlesnire

Țări cu țări mâna au dat.