Iarna ninge și îngheață,

Frigul crește tot mereu,

Păsărica cea isteață

Nu mai zice cântul său.

Când afară viscolește,

Ea s-ascunde tremurând

Într-un dos, unde găsește,

Nu ca vara, ciripind;

Ci, zburlită și-ntristată,

Flămândă ca vai de ea,

Pe la drum mâncarea-și cată,

Sărmănica păsărea.

Dumnezeu care-a făcut-o

Pe dânsa, ca și pe noi,

O nutrește s-o-ncălzește,

El o scapă din nevoi!