Share on Twitter Share on Facebook

Scena VI

CONTELE IRMSKY, ȘTEFĂNIȚĂ, MOGHILĂ, MOGÂRDICI (doarme). (Vine contele Irmsky.)

ȘTEFĂNIȚĂ (trecând înaintea contelui Irmsky): Vino, conte, vino, te-așteaptă scaunul gol, paharul plin și inima mea deșartă când e fără tine! (Îl sărută pe obraji, pe ochi și-l strânge-n brațe.) Bine?

CONTELE IRMSKY: Foarte bine când sunt cu măria-ta!

MOGHILĂ (aparte): Ciudată dragoste! Frumos băiat!

ȘTEFĂNIȚĂ: Moghilă, cunoști pe contele Irmsky?

MOGHILĂ: Da, măria-ta, dar contele stă cam retras...

CONTELE IRMSKY: La umbra tronului, ca un oier la umbra stejarului. (Râde și se-ndeasă în Ștefăniță.)

ȘTEFĂNIȚĂ: Așa, dragă, așa... (Se suie pe masă și ține pe conte pe dupe gât.)

MOGHILĂ (aparte): Ce glas subțire!

ȘTEFĂNIȚĂ (după ce-i dă contelui să bea): Cântă-mi oleacă...

CONTELE IRMSKY: Să cânt?... Dar ăsta cine e?

MOGÂRDICI (prin somn): Be-beci...

CONTELE IRMSKY (râzând): Cine?

ȘTEFĂNIȚĂ (râde): Un țap... După mamă, moldovean, după tată, armean... după meșteșug, bețivan... și slugă credincioasă a domnului tău...

MOGHILĂ (aparte): Ce talie! Ce șolduri! Și ce mișcări!

ȘTEFĂNIȚĂ: Cântă, dragă, cântă!... Dar... nu vreau așa gros... (Îi face semn să se dezbrace. Contele Irmsky îi arată pe Moghilă.) Nu, nu te teme, va fi singurul... Și e bine să știe un om de nădejde. (Contele Irmsky se dă după un copac și într-o clipă se dezbracă de hainele de pe deasupra și apare cu rochie cam scurtă.)

IRMA: Iată-mă!

MOGHILĂ: A! a! (Doamna Tana vine în pridvor și privește înmărmurată. De la ea se vede ce se petrece jos, de la ei, nu.)

ȘTEFĂNIȚĂ: Ah! Moghilă, ce fată fermecătoare! Un meșter din Italia n-ar săpa în marmură un trup mai curgător... un zugrav venețian n-ar așterne pe pânză un chip mai dulce... (o sărută) niște ochi mai pătimași... (o sărută) și-un păr care cade în inele de aur... Oh! Irma! Aș da toată Polonia pe tine! (O sărută.)

IRMA: Polonia m-a dat pe mine măriei-tale... (Îl sărută.)

ȘTEFĂNIȚĂ: Și am mai mult ca Polonia... (O sărută.)

DOAMNA TANA: Oh! (Dispare-n castel.)

ȘTEFĂNIȚĂ (tresărind): Cine-a oftat?

MOGÂRDICI (prin somn): Un be-heci, Moilă...