În valuri albe mii de focuri

Plutesc – e drumul nesfârșit

Al robilor; din el se spune

Că după veacuri e ursit

Câte o stea să se desfacă

Și, ridicându-se mai sus,

Alături de-altele să treacă

În lumea fără de apus.

O cale-a robilor se-ntinde

Și pe pământ, dar nu de foc,

Ci de-ntuneric – e convoiul

Atâtor vieți făr' de noroc.

Și printre ele câteodată

Se-oprește soarta ca s-aleagă

Un suflet – stea chemată poate

S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.

Purtând povara de durere,

Măcar atât s-aveți și voi,

Iloți: un gând de mângâiere,

Că și din robi se nasc eroi.