Situația în Dajiristan
Mă uitam aseară la televizor. O emisiune cu situația în Dajiristan.
Planuri generale cu cartiere de blocuri din statul ex-sovietic, pensionari, cozi la administrație, sărăcie generală și, prin griul general — un mall tocmai construit, luminos, modern, cu cafenele, neoane și magazine de modă.
Situația e tensionată. La frontieră vecinul a masat trupe și și-a mobilizat tancurile. Se vorbește despre cifre între 40 și 60 de mii de soldați. Nimeni nu înțelege ce se întâmplă.
S-a declarat starea de urgență. Dajirii trebuie să arate că sunt luptători insistă primarul orașului de frontieră Togyatov, pe nume Massoud Abrahamov. Nu o națiune de papă lapte. Camera surprinde detalii din cazărmile și unitățile militare dajire. 40% din cadrele armatei, spune vocea din background, sunt ofițeri cu burtă și cu șepci deteriorate. Camera arată demonstrativ doi soldați nedisciplinați ce intră pe poarta unității militare. Un ofițer stă de vorbă cu paznicul și soldații omit să îl salute. Ofițerul cu șapca dată pe ceafă ca Garcea se oprește din vorbă și se apucă să îi certe pe soldați că nu respectă regulamentul, gradul superior se salută, și tot așa. Soldații se execută, salută cu mâna la cozoroc, intimidați și neconvinși. Vocea indică apoi că aceste scene sunt decupate dintr-un documentar al cărui realizator a demisionat cu luni sau a fost dat afară de la televiziune, nu se știe precis din ce motive, dajirii au nevoie de securitate, de emisiuni serioase care să le arate cetățenilor cu obiectivitate ce se întâmplă și nu te miri ce evenimente fără însemnătate și care degradează moralul populației.
Ce mai era? A, arătau soldații cum se antrenează, prim planuri cu băieți tineri în uniforme de camuflaj care făceau flotări și chiar o doamnă — o femeie de șaizeci de ani care s-a înrolat voluntară în armată pentru apărarea patriei. Scenă cu o echipă la anternament, unul dintre soldați nu știe încontro sunt inamicii imaginari, din spate plutonierul îl împinge:
– Sunt toți de partea ta, prostule!
Dajirii sunt un popor viteaz, nu un popor învins — care a rezistat și va rezista oricărei încercări de invazie, arată documentarul. Tot așa cum au rezistat în evul mediu hanului tătar și invadatorilor și chiar lui Cenghiz-Han într-o anumită măsură, cât s-a putut.
De altfel domnul primar din Togyatov a luat câteva măsuri inspirate din măsurile luate în timpul pandemiei. De exemplu este interzisă circulația liberă în oraș sau orice formă de congregație neautorizată. Cu atât mai mult cu cât ne situăm după pandemia de Covid. Dar mai mult, așa cum arăta prim planul pe regulamentul de ordine aplicabilă pe timp de situație de urgență — e interzis de exemplu să umbli singur, să ieși singur sau să te arăți singur. Dajirii, arată prefectul raionului, trebuie să arate solidaritate, spirit civic și social, capacitate de rezistență în grup — ca atare singurătatea nu poate fi acceptabilă — și ea nu va fi sub niciun chip tolerată.
În consecință cetățenii cu covid și cei care sunt singuri trebuie să poarte asupra lor un certificat specificând fie boala, datele între care a avut loc și dovada de vaccinare — fie, pentru cei singuri, un certificat de celibatar împreună cu o declarație pe cuvânt că deplasarea nu ia mai mult de 30 de minute și ea are ca scop cumpărături de strictă urgență etc. Singurătatea este un semn de degradare a societății, ea nu trebuie să polueze spațiul public — ne argumentează domnul Abramov — oamenii singuri nu contribuie precum ceilalți la solidificarea țesutului social și la apărarea patriei.
În rest, e bine. Ca pe vremuri, adică, înainte de pandemie, când era pace. Oamenii se uită la televizor. Inclusiv cei singuri. Se lasă seara, blocurile adorm ușor, după orele 23 se sting progresiv lumile. Mai rămâne ici și colo câte una, răzleață. Cineva care nu are somn.
Acesta este de altfel și cadrul cu care se termină emisiunea, plan general, luat probabil cu vreo dronă de duzină căci imaginea nu pare de rezoluție HD – și realizatorul adaugă un mic fapt divers: la mallul din cartier, centru modern și privat, pun în plus o condiție la intrare. E un mall
