O, prealuminat núor,

A lui Dumnezău Maică,

Pre ceia ce ne luptă

Le dă durere multă,

Cu svânta ta direaptă

Vestită de putere.

Pre cei din grele scârbe

Le fii, Ficioară, dvorbă,

Pre cei din strâmbătate

Îi apără și-i scoate.

Dezleagă-i din greșele

Pre carii țî să roagă,

Că svinția-ta, Doamnă,

Câte vei țî să poate.