Tuturor ești de dvorbă,

Dintr-a ta bunătate,

Cărór scapă-n credință

La svânta ta umbreală,

Că pre alt nime n-ávem

La Dumnezău, greșițâi.

La nevoi și la scârbe

Pururea izbăvință.

Sărcinaț de păcate,

Blagoslovită Maică

Domnului din nălțâme,

Cădem cu rugăminte,

De la toată năvala

Svinția-ta ne scoate

Pre șerbii tăi, Ficioară.