Mărturisițî-vă cătră Domnul,

Că-i cu bine din veci pre tot omul.

Casa lui Izráil să grăiască

Că-i Domnul milost și să trăiască.

Casa lui Aron să strige tare

Că i-i mila din veci pre-așezare.

Și să zâcă toț carii au teamă

De Domnul că-i milost fără samă.

Am strigat pre Domnul, având scârbă,

Și mi-au iușurat greul din gârbă.

Dumnezău mi-agiută de n-am frică

Despre om să-m vie rău nemică. 

Domnul mi-este scut și bunătate,

Și pizmașii nu pot sta să-m caute.

Mai bine-i a nedejdiui-n Domnul,

Decât a să răzăma spre omul.

Mai bine să-ț aibi cu Domnul traiul,

Decât să nedejdiuiești spre craiul.

Toț păgânii ce mă-ncungiurară

Cu Domnul i-am întirit din țară.

Că mă-ncungiurară cu oști late,

Ce Domnul mi i-au luat din spate,

Că mă-ncungiurară cu șireaguri,

Ca albina ce șede pre faguri,

Și ca spinii ce-i arde pojarul,

Am trecut preste dânșii cu carul.

Și cu svântul tău, Dumnezău, nume

Mi-am supusu-mi pizmașii din lume.

De-am și surupatu-mă de râpă,

Tu m-ai rădicat, Doamne, de pripă.

Că mi-i Domnul stâncă și cântare,

Și la greutate mi-i scut tare.

Glasuri de bucurie-mpreună

La direpț în tabără răsună

De Dumnezău, că ș-au tins direapta,

De-au îngrozât pizmașii cu spata.

Cu direapta Domnul mă rădică,

De merg la război fără de frică.

Domnul cu direapta sa-n vârtute

Mi-au datu-mi izbândă pre oști multe.

Nu voi muri, ce voi custa-n viață

Și-l voi mărturisi cu dulceață.

Că de mi-au dat Domnul și certare, 

M-au ferit de moarte, de pierzare.

Deșchidețî-mi ușea dereptățâi

Și voi intra din lontrul cetățâi,

De voi mărturisi prin tot omul

Bunătăț și milă ce-am de Domnul.

Poarta ceasta Domnul o gătează

Pentru să-ntre direpții să șază.

Mulțămăscu-ț că mi-auzâș greul.

De m-ai mântuit de la tot răul.

Piatra ceea ce nu socotiră

Lucrătorii la zid ce zidiră,

Aceasta s-au pus la unghi aleasă

De la Domnul minunată-n casă.

Că aceasta-i de la Domnul dată, 

Între ochii voștri minunată,

Și aceasta-i zua ce-au fapt Domnul,

De-i de bucurie a tot omul, 

Și cu veselie să-ș petreacă

Direpțâi într-însă, să le placă.

O, Dumnezău, tu ne dă izbândă

De la tine cu spori de dobândă.

Blagoslovit îț este svânt nume

Carele vii cu Domnul în lume.

Voauă încă să să nărocească

De la casa cea dumnezăiască.

Și tu, Doamne svinte, ț-luminează

Preste noi lucori de svântă rază,

Să ne punem zî de sărbătoare,

Cu năroade, să dea strălucoare,

Și desimea la oltari s-agiungă,

Preuțâi de jărtve să să ungă. 

Dumnezăul mieu ești, și ț-voi zâce

Mărturie, rugă și ferice.

Dumnezăul mieu ești, și te-nalță,

Și-ț mărturisesc în svânta față,

Că-m auzâș de-m fúseș scăpare.

Și vă mărturisiț cu cântare

Cătră Domnul, că-i bun de pre-atunce,

De la veci ce ni-i cu milă dulce.