Făcut-am giudeț și dereptate,

Nu mă da să-m facă strâmbătate.

Pre robul tău în bine-l priìmește,

Sămeții să nu-m stea pârâșește.

Ochii mi să stâng în mântuință

Și-n cuvântul tău cel cu credință.

Fă șerbului tău milă de viață,

Și-n giudețele tale mă-nvață.

Șerbul tău sunt, și-m dă a-nțălege,

Ca să mă-nvăț în svânta ta lege.

Vremea ț-este, Doamne, a le face

Ce-ț stricară giurământ de pace.

Decât aur ț-am iubitu-ț zâsa,

Topázion n-am căutat de dânsa,

Spre porunca ta făcând cărare,

De strâmbătăț ferindu-mă tare.