Ferice de ceia ce vor merge

Fără vină, Doamne,-ntr-a ta lege.

Ferice de ceia carii cearcă

Fericitul tău cuvânt să-l facă,

Să te cerce cu inemă-ntreagă,

Să-ț mărturisască fără tagă.

Că ceia ce fac fărădelege,

În căile tale nu vor merge.

Că tu ț-ai dat porunca cea svântă

Să o țâie toț fără de smântă.

O, de mi s-ar căile derege,

Să-ț poci feri, Doamne, svânta lege,

Atunci aș cuteza fără greață

De ț-aș prăvi poruncile-n față! 

Ț-aș mulțămi cu inemă-ntreagă

Și ț-aș mărturisi fără tagă,

De-aș deprinde svintele-ț giudețe,

Că-s direpte, de n-áleg în fețe.

Îț voi feri a ta dereptate,

Și să nu mă laș la greutate.