PSALMUL 82 

Dumnezău svinte, cine să-ț fie* Deoprotivă-n trai și-n tărie? Nu tăcea mâlcom, Dumnezău svinte, Nice hii moale-n grai și-n cuvinte. Iacă dau chiot de să răsună Cine-ț vor răul toț depreună. Și toț pizmașii ș-au datu-ș coaste, De-au rădicatu-ș cap preste oaste. Să voroviră să dea năvală ’N svânta ta țară, cu rea tocmală. „Blămaț să-i pierdem, zâsără-n scârbă, Să nu rămâie de dânșii limbă. Și de Izráil de-acmu nainte Să nu să știe, nice aminte“. Cu a lor ceată cu cea zlobivă 

Toț să giurară să-ț stea-mprotivă. Edóm din șatră abia așteaptă Să vie Zmáil cu oaste lată. Moáv1 și Agar la săhăidace, Ghevál și Amon gătează lance. Amalehiții ferecă pușce, Filistimenii praștii s-arunce. Tirul cu oaste stă și el gata, Asúr cu dânșii vine cu spata. Și stau cu toțâi lui Lot s-agiute, 

Svânta ta țară să o strămute.

Ce le dă, Doamne, spaimă să fugă,

Să obosască de goană lungă.

Când le-a veni somnul cel dulce, Ca Madiámul2 rău să-i apuce. Și le fă, Doamne, ca lui Sisara, Să nu să-ntoarcă să-ș vază țara.Și ca lui Ávim să li să facă, ’N părăul lúi Chis, și să nu-i treacă. Ca la Aéndor pologi să zacă, Muștile múșini într-înș să facă.Le fă boierii ca Óriv și Ziv, Zevéi și Sálman, să zacă toț stârv. Carii grăiră să-ț prade-n țară 

Și-n svânta casă ce ți-i de sfară, Răpezî-i, Doamne, din deal ca roata Și-i prăvălește să-i calce gloata. 

Ca măciulia fulgi să le cază 

1 Pronunțat Mo-áv.

2 Pronunțat -di-á-.

Și ca pădurea focul să-i arză. Din față vicol sî-i prăvuiască, Din dos pojarul să-i ocolească, Și de deasupra să-i baț cu smidă, Când vor da fuga, să dea-n osândă. Să li s-auză ocara-n lume, Să țâie minte svântul tău nume. Pață rușine și grea ocară, Și să le pieie vestea din țară, Ca să cunoască că tu ești Domnul Și ești deasupra preste tot omul.