PSALMUL 84 

Iubitu-ț-ai, Doamne, țara cea dorită*, Ce o părăsâsăș de-ț era urâtă, Și ț-ai întors prada lui Iacov iubitul, De i-ai dat pre mână să-ș țâie pământul. Oamenii tăi, Doamne, le-ai șters de păcate, Din ce ț-au greșitu-ț, să fie iertate. Și ț-ai îmblânzâtu-ț din toată mânia, Ț-ai datu-ț în laturi de pre dânș urgia. Întoarce-ne, Doamne, cătră mântuință, Vez de slăbiciune și de neputință. De-i țânea mânie preste vreme lungă, N-a rămânea rudă cu rod să s-agiungă. Ce te-ntoarce, Doamne, cătră noi cu bine. Să să veselească oamenii de tine. Și mila ta, Doamne, spre noi o ivește, Ne dă și putere de ne mântuiește. Să văz și de mine Domnul ce va zâce, Va grăi de mine Domnul cu ferice. 

Va zâce de țară că va sta cu pace, Și inemă bună svinții îț vor face. Dă, Doamne, izbândă căror ț-au de teamă, S-aibă de la tine bine fără samă. Și dă-n țara noastră slava ta să crească, Mila ș-adevărul pre toț să tâlnească, Și cu dereptatea pacea-n gloate multe ’N brațe să să strângă și să să sărute. De gios adevara în sus să dea rază, Din ceri dereptatea să caute să vază. Dă, Dumnezău svinte, a ta bunătate. Să ne dea pământul roadă-n dereptate. Nainte-ț să margă dereptatea svântă, Și-ț vei pune-n cale pașii fără smântă.