Share on Twitter Share on Facebook

Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei

Capul cel de búor, a fiară vestită, 

    Sămnează puterea țârâi nesmintită. 

Pre câtu-i de mare fiara și buiacă, 

    Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă. 

De pre chip să vede búorul ce-i place, 

    C-ar vrea-n toată vremea să stea țara-n pace. 

C-atunci toată vita poate de să-ngrașe, 

    Fără zăhăială, într-a țărâi pașe. 

Dară une date are și ea toane, 

    De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne. 

Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur 

    Într-a sale coarne, în cele de taur. 

Stau împregiur dânsă trei planite-n hoarbă, 

    Soarele și Luna, și Venus, podoabă. 

Din ce să-nsămnează țara că rodește 

    În tot feli de hrană, de le prisosește. 

Și pre vremi de pace oamenii zburdează 

    Într-agonisită, că pot de-ș lucrează. 

Vinul și cu grâul, și cu de tot viptul, 

    Cu cirezi și turme, copără pământul. 

Dară miere dulce! Cine poate spune 

    Ce-au miluit Domnul din ceri, că-s tot bune! 

Cine poate scrie toate de-amănuntul, 

    Că știută este țara-n tot pământul! 

Și-mbogățăsc lesne, fără de zăbavă, 

    Creștinii Moldovii, dând Domnului slavă.