De la Nistru pân' la Tissa

Tot Românul plânsu-mi-s'a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Și străinul te tot paște

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos pe vale

Și-au făcut dușmanii cale,

Din Satmar pân' în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se 'ndeamnă,

Nici îi este toamna, toamnă,

Nici e vara vara lui,

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu 'n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s'așează pe la noi;

Și cum vin cu drum de fier,

Toate cântecele pier,

Sboară păserile toate

De neagra străinatate;

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbracă țara sânul,

Codrul — frate cu Românul -

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă -

Sărac în țară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Și neamul nemernicia!

Ștefane Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las' Archimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija Sfinților

În seama părinților,

Clopotele să le tragă

Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă,

Doar s'a 'ndura Dumnezeu,

Ca să 'ți mântui neamul tău!

Tu te 'nalță din mormânt,

Să te aud din corn sunând

Și Moldova adunând.

De-i suna din corn odată,

Ai s'aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori,

Îți vin codri 'n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toți dușmanii or să piară

Din hotară în hotară -

Îndrăgi-i-ar ciorile

Și spânzurătorile!