Vîntu-o foaie vestejită 

Mi-au adus mișcînd fereasta — 

Este moartea ce-mi trimite 

Fără plic scrisoarea-aceasta. 

Voi păstra-o, voi întinde-o 

Între foile acele, 

Ce le am din alte timpuri 

De la mîna dragei mele. 

Cum copacu-și uită foaia 

Ce pe vînt mi-a fost trimisă, 

Astfel ea uitat-au poate 

Aste foi de dînsa scrise. 

Vorbele iubirii moarte 

Vinovate-mi stau în față, 

Dovedite de minciună 

Cer să sting a lor viață. 

Dulcea lor zădărnicie 

Nu mă-ndur s-o pun pe foc, 

Deși-mi stau atît de triste 

Că nu pot muri pe loc. 

Voi păstra întreg amarul 

Și norocul ăstor foi, 

În durerea vechii pierderi 

Recitindu-mă napoi; 

Numai vestea blînd-a morții, 

Foaia tristă le-am adaos: 

Moartea vindec-orice rană, 

Dînd la patime repaos.