Cele mai bune daruri sunt

Cu-admiratori puțini de tot.

Căci cei mai mulți de pre pământ

Ce-i rău drept bine îl socot.

Aceasta orișicând se vede

Și ca o ciumă pare-a fi.

Dar eu mă îndoiesc a crede

De ea că ne vom mântui.

Un singur mijloc am în minte,

Dar greu și nu cred să se poată:

Nătângii toți să prinză minte,

Dar vai! n-or prinde niciodată.

Ei văd cu ochii, nu cu mintea,

Nu știu al lucrurilor preț:

Admiră vecinic cele proaste,

Nicicând nu știu ce este bun.