Când norii, palate fantastice negre,

Cu geamuri prin cari se vede zafir,

Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,

Când stele se mir,

Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,

Din ochiu-i albastru se vede o stea,

Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,

C-o rază de nea.

O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,

Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

Ai milă și stinge lungi zilele mele ­

Cobori, o, cobori!