Fondalul acestei scenerii sălbatece

Fondalul acestei scenerii sălbatece încărcate de codri și ponoară o forma ruinele unui castel înăsprit în arătare-i de lumina palidă a cornului lunei. Chipuri înfășurate în măntale lungi și negre se furișau pe lângă ziduri și se adunau în grupe. Fețele lor erau mascate. Deodată s' auzi un corn sunând și trezind văile. Unul s-apropie fugind în vârful picioarelor. Princesa e aici . . . în depărtare s' apropiau câțiva oameni cu făclii de rășină, în mijlocul lor o femeie voalată . .. Ei s' apropiară . . . se născu o pauză lungă, toți făcură cu respect loc femeiei — deodată ea dădu vălul într-o parte și arăta divina sa frumusețe . . . Toți și-ndreptară ochii spre ea.