Nefericitul X

[Articol cu paternitate incertă]

[6 iunie 1876]

Toți ascund scăpările lor din vedere după această nefericită literă pe care lumea o încalică. Dacă un naturalist prinde un corb și-l ține în casă ca să vadă dacă această pasere trăiește într-adevăr o sută de ani, el se numește X. — Dacă un tânăr, vrând să știe de-i șede bine când doarme, își închide ochii și se uită în oglindă cu ochii închiși, se numește X. — Dacă unul, vrând să-și vândă casa, ia o bucată de carămidă și, la strigarea vânzărei, o arată ca pruba casei, numele lui tot X. Altul, vrând să prind-un șoarece ce i-a ros un manuscript asupra epocei lui Mircea cel Mare, a luat o bucată de carne-n gură și, stând la bortă, aștepta să vie șoarecele ca să puie mâna pe el — X. X visează noaptea c-a călcat într-un cui și a doua zi își oblojește piciorul, iar Y-i zice: „Bine-ai pățit! de ce dormi noaptea fără cizme-n picioare“. Altă dată X întâlnește pe Y:

— Frate, am auzit c-ai murit, adevărat va fi sau nu?

— Dar nu vezi că trăiesc?

— Așa e, dar cel ce mi-a spus c-ai murit este cu mult mai vrednic de crezut decât d-ta.

X, auzind că cine are barbă lungă este neghiob și întâmplându-se el cu barba mare zice în sine: „S-apuc barba cu mâna și cât-a trece din mân-afară s-o ard la lumânare, ca să nu cad în acest ponos“. Zicând o și făcu; dar aprinzându-se barba îl arse la mână și, luându-și mâna de la barbă, arse barba toată și proverbul se împlini.

X, călătorind c-un chelbos și c-un bărbier, hotărâră ca noaptea să păzească fieșcare cu ceasul său. Fiind ceasul întâi al bărbierului, vru să glumească cu X și-i rase capul când dormea. Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mâna-n cap să se scarpine și găsindu-l gol de păr, socoti că el este chelbosul și zise cătră bărbier: „Prostule! în loc să mă scoli pe mine, tu ai sculat pe chelbos!“

X vede o casă frumoasă și zice: „O ce minunată casă! oare aici s-a zidit?“