[20 decembrie 1879]

„Presa“ de sâmbăta trecută se supără grozav pentru câteva adevăruri zise în Cameră ctitorului său, vestitului d. Boerescu, de către d-nii Maiorescu și Alex. Lahovari. Marele om de stat a cam fost pus la locul său și, fiindcă Adunarea Pătărlăgenilor nu-i ajunge pentru a-și scoate focul, mai răsuflă și în spirituala foaie care-i servă de organ. Prețiosul d. Lahovari (nu înțelegem hazul epitetului) ar fi vrut să atragă atențiunea asupra sa atacând în Cameră cu violență (?) pe marele om de stat. Vedeți ce cutezanță!! D. Boerescu își permite a trata un partid care-a guvernat, numai de la 1866 încoace, vreo șapte-opt ani țara, de partid fără șef și fără domiciliu și d-lui Lahovari și Maiorescu nu le era permis a aminti că de două ori d. Boerescu a solicitat și chiar a obținut un portofoliu de la acest partid. Care era majoritatea care la 1869 și 1870 a sprijinit guvernul în care lua parte d. Boerescu? Dreapta, partidul fără domiciliu. Care era majoritatea care de la 1871 până la 1875 a sprijinit ministerul d-lui L. Catargiu, din care iarăși, din nenorocire, a făcut parte d. Boerescu? Dreapta ni se pare, partidul fără șef. Când dar dreapta acorda d-lui Boerescu și portofoliuri și sprijinul său, dreapta avea și șef și domiciliu. Când în urmă partidul conservator, care de la d. Boerescu tolerase mai mult decât se cuvine, n-a voit să fie compromis până în cele din urmă de dumnealui și, după afacerea Crawley, precum și după Banca de București, i-a zis: „Destul! ajunge! Noi, ministerul conservatorilor, nu voim după urma dumitale să fim numiți ministerul zarafilor!“ — d. Boerescu se supără, iese din casă și caută alt domiciliu spre a-și adăposti virginitatea-i politică. Liber era dumnealui desigur! Drum bun! Și nu-l regretăm.

Însă puțini oameni sunt aceia cari, după ce au băut și mâncat într-o casă, scuipă pe prag după ce au părăsit-o.

Dar cine cunoaște pe d. Boerescu nu se va mira de nimic. Roșii până ieri nu erau oare pentru dumnealui tâlhari, asasini, tovarăși ai lui Nobiling și Hödel? Și astăzi dânșii nu reprezintă, fără o schimbare chiar de formă în șeful ministerului, care astăzi este acelaș din 1877—1878, în timpul acestor frumoase epitete, nu sunt acum singurul partid conservator și politic din țară tot după părerea aceluiaș d. Boerescu?

După asemenea palinodii s-asculte d. Boerescu opinia tuturor și mai cu seamă a noilor săi amici, când se exprimă în particular asupra dumisale, și se va convinge că pentru toți, albi, roșii, conservatori, radicali, dumnealui este prețuitul domn Boerescu.

❦