[20 noiembrie 1880]

Noi am fost aciia cari am imputat vestitului conspirator de la Opera Comică și de la Ipodrom, amicului melcilor simpatici ai d-lui Jules Allix și actualului ministru de finanțe că a comandat pe sub mână sporirea dării funciare, lăsând-o la discreția unor comisii de recensimânt alese, conform manoperelor cunoscute ale patrioților, după sprânceană. Puțin am fi avut de obiectat contra unei îndoiri generale a dării. Am fi invocat cel mult făgăduința roșiilor de-a nu spori nici o dare, de-a nu face nici un împrumut. Ar fi fost o ducere ad absurdum mai mult, ar fi fost o nouă dovadă cum acești oameni, în opoziție fiind, spun neadevărul pentru a câștiga prin subrepțiune încrederea alegătorilor și cum, suiți apoi la putere pe urmele câtorva oameni onești, dar amăgiți, fac contrariul de ceea ce făgăduiseră țării.

A decreta ca măsură generală sporirea unei dări poate fi o calamitate, un rău, dar e un rău ce atinge pe toți în mod egal și drept.

E însă o teorie elementară de finanțe pe care orice începător o are trecută în caietele sale: ca dările directe să se sporească arareori însă cu mult, dările indirecte mai des dar cu puțin.

Răposatul Strat fusese, precum se știe, profesor de economie politică, ceea ce în țara Cernăteștilor n-ar însemna nimic, dar totodată un temeinic economist de școala Manchester, ceea ce se dovedește prin cartea lui clară și bine scrisă asupra economiei politice.

Ca economist, Strat, în fața unui nou recensimânt și voind a spori în adevăr dările, netăgăduind-o aceasta, ca actualii patrioți, scrie în 1876 prefecților o circulară în care le zice următoarele:

Evaluațiile actuale fonciare sunt cu totul minime față cu veniturile ce realizează proprietarii cu prețurile ce primesc de la arendași și chiriași după contracte lucrătoare, după cum avem exemplu arendarea moșiilor și ecaretelor statului cari, cu ocazia ultimelor licitații, au sporit în multe localități aproape cu 60 la sută peste venitul din trecut… Pe scurt, cerem să sporiți la îndoit venitul fonciar actual fără nici o agravare de impozit decât numai aplicarea dreaptă și exactă a taxei asupra adevăratei valori a proprietăților imobile.

Strat presupune dar, după acea elementară teorie financiară espusă mai sus, că, în genere, în toată țara, valoarea imobilelor s-au îndoit din timpul lui Cuza Vodă și până azi, deci recomandă ca în genere și în toată țara impozitul să fie îndoit.

Ce face însă d. Brătianu?

Vrea să-și păstreze și popularitatea, de care lui Strat nu-i păsa, dar vrea să urce și darea. Comitetele de salut public de odinioară, prefăcute în comisii de recensimânt, încarcă pe contribuabilii presupuși adversari ai guvernului numai până la limita de la care ar putea intra în alt colegiu electoral, iară pe patrioți sau îi sporește tocmai pe tocmai, ca ei să devie alegători în colegii superioare, sau îi lasă cum sunt sau în fine, unde nu sunt alegători roșii în colegiul I, îi sporește cu duiumul, știind că de unde nu-i nici împăratul n-are de unde lua. Dările corespunzătoare cu colegiile ce le uzurpează asemenea patrioți le vor plăti nefericitele comune rurale, solidar responsabile pentru încasare. Dacă un primar delapidează banii birului, li se vinde nenorociților săteni până și cenușa din vatră spre a restitui banii; dacă un patriot fără avere râvnește la onoarea de a fi alegător în colegiul I, sătenii solidar responsabili plătesc pozitiv darea pe care patriotul fără avere n-a avut nicicând de gând s-o plătească.

Sufere vro comparație măsura generală a lui Strat cu latitudinea pe care d. Brătianu a lăsat-o tagmei patrioților întru așezarea economicoasă a dărilor?

Una e o măsură generală, onestă, mărturisită; cealaltă e o măsură piezișă, de care sunt esceptați pe tăcute patrioții și atinși numai proprietarii neplăcuți guvernului.

Punând această măsură francă a lui Strat față cu critica ce-am făcut-o noi panglicăriei bizantine a circularelor actualului ministru de finanțe, „Românul“ crede a ne fi dovedit că ne contrazicem.

Greșește.

Pretutindeni am relevat în criticele noastre că guvernul, dacă nu crede că valoarea imobilelor s-a îndoit cum credea Strat, ar trebui să fi fost sincer și să ceară de la Adunări îndoirea impozitului fonciar, iar nu să-l îndoiască după conveniențele societății de exploatație în mod pieziș și numai asupra unora, iar asupra altora nu.

Întemeindu-se pe pretinsa noastră contrazicere, „Românul“ adresează opoziției următoarele cuvinte.

Recensimîntul impozitelor făcut anul acesta a ațîțat verva de injurii a partizanilor vechiturilor condamnate de țară.

A răspunde la asemenea injurii și neadevăruri ar fi a da oamenilor ce le practica o însemnătate pe care n-o au și n-o merită, ar fi de-a le face o onoare de care s-ar mîndri.

Mai știi?

Vechitura Strat, om cu știință de carte care a lăsat în urmă-i o scriere escelentă de economie politică, nu are și nu merită însemnătate; dar cine o are și-o merită e noitura sau venitura de la „Românul“ cu cele patru clase primare și un curs de violoncel.

Vechitura Strat, care-și datorea poziția în societate științei, averii și nașterei sale, nu are și nu merită însemnătate; dar noitura care-și datorește pricopseala tocmai împrejurării că e ignorant, de origine galițiană necunoscută, plus împrejurării unor voturi false date cu procure false, e fără îndoială un mare om.

În genere nu are și nu merită însemnătate nici un om cumsecade în timpul domniei roșilor.

Din actul de acuzație asupra patrioților republicani din Ploiești, pe care l-am publicat în numărul nostru de ieri, aflăm că, la interogatoriu, o mulțime dintre ei au declarat că sunt fără profesie.

Un om fără profesie e un vagabond.

Între aceștia însă cată să numărăm și pe cei cu profesiile uzurpate, pretinse sau frauduloase. Un om care, având patru clase primare și un curs de violoncel, ar exercita profesia de medic ori cea de jurisconsult, de episcop, de profesor de universitate, de director de drum de fier ori de director de bancă, ar fi un om fără profesie care, prin fraudă și manopere supuse penalității, a ajuns unde este.

Ei bine, asemenea oameni fără profesie cari la Ploiești fabricau telegrame false, numeau funcționari, promiteau să taie capete de zahăr nemțesc, oameni cari, sub altă domnie, ar umplea pușcăriile și ocnele, au ajuns sub Carol îngăduitorul bărbați de stat, miniștri, deputați, directori de drum de fier și de bancă, confecționează bilete ipotecare etc. etc. E evident că într-un stat în care lucrurile merg astfel și în care ignoranța și malonestitatea adeseori sunt titluri de înaintare, asemenea tagmă de patrioți merită deocamdată să fie băgată în seamă până va ajunge să fie băgată în internatul de la Văcărești.

Și asemenea oameni discută actele lui Strat, ba le pun în paralelă cu panglicăriile de politică malonestă ale unui I.C. Brătianu care a învățat arta de-a guverna de la melcii simpatici ai lui Jules Allix și în ascunzătorile comunarzilor Parisului?

Dar nu li se trece.

❦