[10 ianuarie 1881]

Celelalte negustorii mai sunt cum sunt. Dar plătești mai mult decât face obiectul cumpărat? Nu face nimic. Te înveți minte și altădată deschizi ochii-n patru ca să vezi pe ce-ți dai banul. Negustoria de vorbe însă și prăvăliile de principii sunt cele mai rele din toate, căci ești în pagubă chiar de ți se oferă gratis fructele talentului Costineștilor și Caradalelor. Geaba invalidezi de zece ori argumentele aduse de onorabilele capacități de la „Românul“, geaba arăți din fir în păr că ceea ce spun dumnealor sunt basme cari n-au nici măcar farmecul de-a fi interesante ca cele dintr-o mie și una de nopți ale frumoasei Șeherezade; ele revin zilnic ca și când nimenea nu le-ar fi relevat, și toate acestea pentru ce? Pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează de trecutul țării lor, ca să știe cum au stat lucrurile acum douăzeci treizeci de ani. Astfel oricine în țara noastră căruia i-a 'nălbit barba poate spune câte-n lună și-n soare despre pretinsele sale merite și prea puțini se vor găsi cari să-i controleze vorbele. „Românul“ ca organ, d-nii Brătianu și Rosetti ca oameni politici au contractat obiceiul de-a așterne în socoteala trecutului tot ce le dorește inima și, făcând meseria aceasta de precupeți de vorbe mari zeci de ani de-a rândul, au ajuns să crează poate ei înșii ceea ce spun. Noi nu ne-am mira — am mai spus-o și altădată — dacă roșii ar pretinde într-o bună dimineață că ei au creat universul și că D-zeu a avut un rol cu totul secundar la treaba aceasta, cam acela pe care l-ar putea avea Carada de pildă la restabilirea echilibrului european. Dar, până a fi creat universul, Caradalele și Serurii au creat țara, care nu exista 'nainte, au creat naționalitatea românească, care asemenea 'naintea domniilor sale nu a existat, a creat tot, c-un cuvânt, ce se ține de neamul românesc.

Ce era lumea 'naintea domnilor liberali?

„Românul“ de sâmbătă 3 ianuarie o spune:

Țara era împărțită în două:

esploatatori și esploatați,

stăpâni și robi, boieri și români.

Singur boierul era om, el se năștea privilegiat, trăia și murea privilegiat, având numai drepturi fără datorii.

Boierul nu plătea bir; boierul nu mergea la oaste.

Noi nu suntem dintre acei cari laudă trecutul în mod necondiționat. Dar să vedem cum era acel trecut?

Sigur e că populația se înmulțea pe atunci în mod regulat, astăzi ea decrește. Țăranul se hrănea mai bine și muncea mai puțin. Azi muncește mai mult și se hrănește rău. Din regimul rău de azi rezultă apoi frigurile palustre, pelagra, anghina difterică și alte epidemii, cari pe atunci erau aproape necunoscute.

Dar care era administrația acestei țări de esploatați dată pe mâna esploatatorilor boieri?

Să vedem de ex. cum se administra averea publică la anul 1855 sub Barbu Vodă Știrbei.

La 1 ianuarie 1855 se constată:

La casa mitropoliei un escedent de …… 3.188.325 —

La casa mânăstirilor ……………………… 5.805.824 —

La miliții ………………………………… 940.389 —

Beneficiul soldaților………………………… 1.819.100 —

Așezăminte de binefacere ……………… 668.483 —

Grădini publice. ……………………… 312.272 —

Poduri și șosele ………………………… 8.475.902 —

Dorobanți și grăniceri. …………………… 1.428.264 —

Spitaluri. …………………………… 1.950.233 —

Instrucția publică ……………………… 1.586.609 —

Școli comunale, de agricultură și de meserii …… 1.942.723 —

Totalul escedentelor ……………………… 28.121.324 —

Va să zică la bugete minime un escedent anual de 28 milioane de lei vechi numai din administrațiile autonome ale institutelor.

Bugetul statului era în 1856 următorul:

Venituri: 25.394.095

Cheltuieli: 20.398.766

Escedent: 4.995.329.

Va să zică însuși bugetul neînsemnat al statului prezenta un escedent anual de 5 milioane de lei vechi: a cincea parte a veniturilor trecea la economii. Și bugetul veniturilor întregii Țări Românești era pe atuncea de 8,5 milioane de franci și nici aceia nu se cheltuiau toți.

Dacă acel guvern al esploatatorilor cari nu plăteau nici un bir era rău, ne veți da voie să constatăm că era și foarte ieften, că nu-l costa aproape nimic pe poporul românesc. Pe lângă cele 120 de milioane de franci pe cari le cheltuiți d-voastră anual, bugetul boierilor exploatatori de 8,5 milioane era o jucărie. Vedeți dar foarte bine că acei boieri cari se nășteau privilegiați, trăiau și mureau privilegiați, având numai drepturi fără datorii, acei boieri își aveau și ei partea lor bună, căci tezaurul public mai nu se resimțea de existența lor.

Dar, dacă am face socoteala Caradalelor, Stăteștilor, Costineștilor și a patrioților de toată mâna cari s-au născut cu alt privilegiu, mai odios, cu acela de-a răscumpăra drumuri de fier și a fabrica bani de hârtie și cari din nimic au făcut averi (nu s-au născut cu ele, cum ziceți d-voastră), oare tot la acest rezultat am ajuns?

Azi o singură Carada și un singur Costinescu ia din spinarea poporului românesc de zece, de douăzeci de ori cât lua un boier mare de pe atunci, și pentru ce? Pentru că cumpără în numele statului cu 60% hârtii depreciate cari fac 18%, pentru că propun împământenirea străinilor pe categorii, pentru c-au făcut negustorie de vorbe treizeci de ani încoace.

Așadar 8,5 milioane lua guvernul așa numit al boierilor de la exploatatul popor; în Moldova cam tot pe atâta, deci, luând maximul, ajungem la 17 milioane de franci pentru România întreagă. De impozitele acestea statul putea să facă o întrebuințare bună sau una rea; bună când restituie publicului servicii echivalente cu valoarea pe care acesta o dă; rea, când risipește această valoare fără a-i restitui nimic.

Ce servicii i se dădeau populațiunii în schimb pentru aceste 17 milioane? Nu erau tribunale, nu era o administrație mai bună decât cea actuală, nu erau școli în cari patrioții actuali învățau ceea ce știu azi, nu era poliție? Ce nu era din atributele esențiale ale statului? Se jefuiau oamenii pe uliță, se spărgeau prăvăliile, se făceau atentate? Nu. Cu acele mijloace minime se întrețineau serviciile publice ieften, cum se cuvine unui popor sărac, compus în maxima lui parte din cultivatori agricoli și din mici manufacturieri. Cu vremea ar fi venit toate pe o cale mai bună, căci nu trebuie să uităm că Domnia națională era tânără și venise imediat după o epocă tot liberă ca cea de astăzi, după epoca fanarioților. Și fanarioții, ca și roșii actuali, nu cunoșteau alți adversari în țara asta decât pe boieri. An cu an și domnie după domnie n-aveau altă grijă decât a știrbi din drepturile politice ale boierilor.

Exploatatori și exploatați? Stăpâni și robi? Boieri și români? Concedeți că, dacă ar fi voit chiar să esploateze, după cele de mai sus nu se prea pricepeau la aceasta; dac' ar fi voit să stăpânească, nu s-ar fi dezbrăcat de buna lor voie de drepturile lor, și dac' ar fi voit să nu fie români, n-ar fi putut să fie altceva decât români. Ceea ce e ciudat și paradoxal în discuția noastră e că tocmai acei boieri nu puteau fi alt decât români, chiar de-ar fi voit să nu mai fie, pe când roșii vor în ruptul capului să fie români, ca și ovreii, și în mare parte nu pot deveni. Cu toată parada de românism a d-lui C.A. Rosetti, totdeuna îi atârnă din buzunar petecul roșu al demagogiei cosmopolite al apologiștilor lui Blanqui și, dacă scarpini suprafața Caradalelor de toată mâna, dai de un caracter pervers și viclean, de-o minte înclinată spre sofisme și panglicărie, dai de fanariot cu eticheta română, de ceva cu totul străin intelectului nostru național și caracterului nostru național, de-o ființă lipsită de pudoare și de omenie.

Dar boierii au avut și ei relele lor? Desigur le-au avut, ca orice oameni din lume. Cea mai mare vină însă față cu țara și cu naționalitatea lor, precum și față cu ei înșiși, a fost că v-au crezut pe d-voastră. Din momentul în care de buna lor voie s-au dezbrăcat de drepturile politice pe cari cu durere de țară le întrebuințau, de atunci a început era datoriilor publice, a d-nilor Stroussberg, a esploatării neomenoase a țării și a locuitorilor ei. Și această mare și incalificabilă vină, de-a vă fi crezut pe d-voastră, de-a fi crezut că din oameni fără tradiții hotărâte, fără patrie hotărâtă și fără naționalitate hotărâtă poate ieși ceva acătării, această vină au espiat-o pe deplin: de aceea boieri nu mai există.

Dar d-voastră, cari luați pentru stat de zece ori pe atâta pe cât luau boierii, restituiți sub altă formă lefile ce vi se dau? Țăranul care avea zece oi are azi o sută? Cel care avea o pereche de boi are azi zece? Cel ce esploatează zece pogoane esploatează azi o sută? Nu. Din contra, numărul obiectelor trebuitoare populațiunii rurale, averea populațiunii rurale scade pe zi ce merge tot mai mult. Dar se 'mbogățește în adevăr clasa Caradalelor, Stăteștilor și Costineștilor, o clasă cu totul improductivă, care n-a 'nvățat nimic, n-au muncit nimic, și n-a avut nimic și care-a ajuns stăpână pe cei ce au învățat, pe cei ce au, pe cei ce muncesc. Exploatatori boierii? Dar întreg partidul roșu nu e decât o companie de exploatare. Și cu ce mijloace, și cu ce preț? Cu prețul sărăciei claselor pozitive și-a demoralizării generației tinere.

❦