[16 ianuarie 1881]

Zilnic ni se spune că împlinirea programului partidului roșu ar fi realizarea tuturor aspirațiunilor naționale. Credem că s-ar împlini o dorință comună tuturor cititorilor de gazete, neesceptând pe aceia ai „Românului“, dacă acel program, presupus atât de cunoscut, s-ar publica din nou, ca să știm pozitiv ce vor confrații.

Noi mărturisim că suntem avizați adeseori să ghicim punctele acelui program din articolele „Românului“, de-a le descifra din simpatiile pe cari le exprimă, de-a reconstrui sub cutele hainei naționale liberale figura adevărată a monstrului.

Astfel în „Românul“ de la 6 ianuarie aflăm câteva degete fosile după care vom încerca să reconstruim organismul idealului politic al d-lui C.A. Rosetti.

Iată ce se zice acolo despre comunarzii franceji:

Sunt vreo doi ani însă de când se formă o nouă partidă, care și-a dat numele de intransiginte.

Această partidă are în sânul ei mulți bărbați onorabili și cu merite. Ea s-a compus însă mai cu seamă de către foștii exilați și deportați ca membri ai revoluțiunii comunale (recte comuniste) de la 1871.

Această partidă cere a nu se ținea seamă de nici o piedecă, nici chiar de aceea a timpului ș-a osebirii de instrucțiune și educațiune.

Ea cere a se schimba tot ce poate fi mai mult sau mai puțin rău, dar a se schimba îndată, fără repaos și fără tranzițiune.

Singura osebire între dânșii și ceilalți este că intransigenții vor să facă tot și îndată și ceilalți înțeleg că sunt siliți să lupte cu liniște pentru a le putea face fără curmare, dar treptat…

…ei cer ceea ce toți simt că nu se poate face încă în situațiunea prezinte a Franciei.

Între relele mai mult ori mai puțin mari pe cari intransigenții vor să le schimbe îndată, fără tranzițiune, iar ceilalți vor să le schimbe fără curmare, dar treptat, neputându-se face încă, sunt următoarele:

proprietatea,

religia,

familia,

moștenirea și multe altele.

Ni Dieu, ni maître!

După „Românul“, oamenii cari vor să înlăture proprietatea, religia, familia, moștenirea, sunt „bărbați onorabili și cu merite“, sunt „simpatici poporului“, societatea „îi iubește“.

Comunitatea de averi, comunitatea de femei, comunitatea de copii, ni Dieu, ni maître, iată idealul intransigenților și a mult lăudatului d. Blanqui. Toate bune și frumoase, numai am dori ca ziarul nostru guvernamental să facă declararea netedă că și pentru România va lucra fără curmare, dar treptat, la ajungerea acestor ținte nobile.

Îndealtmintrilea un mic și gentil început ni-l dă în același număr.

Adresându-se roșilor, le zice:

Mari fapte ați făcut. Convingeți-vă însă că trebuie să întăriți edificiul, ca să nu mai poată să-l surpe reacțiunea.

La lucru dar, căci nu mai aveți decât 5-6 luni de lucru.

Care-i acel lucru?

Între altele,

… este de făcut reorganizarea justiției.

Pentru acestea noi spunem îndată că nu este decât un singur mijloc.

Alegerea judecătorilor de către un Corp electoral ad-hoc pe termen de cinci ani, cu dreptul de realegere.

Așadar, nu știința dreptului pozitiv, nu diploma de capacitate, nu serviciile îndelungate și un probat simț de justiție vor mai decide, ci … alegerea. Desigur că la alegere vor fi partizi, se va amesteca politica. Ferice de împricinuiții cari vor fi votat în contra judecătorului ales.

❦