[17 septembrie 1881]

Meșter în falsificare de calcule financiare, pișicher când e vorba de a apăra pe Stroussberg, sublim când redactorii apără „cea mai populară cestiune“, câștigând cu ea milioane, „Pseudo-românul“ grecului C.A. Rosetti se crede special și în ale instrucției.

Astfel în numărul de azi propune ca

în cărțile de citire, pe lângă … istorioarele morale ce sunt menite a forma prin exemple inima elevului, să fie și expuneri scurte și substanțiale asupra agriculturii.

C-un cuvânt să se înlocuiască cartea de citire printr-un manual de agronomie.

Dacă ar fi vorba de a se introduce în școala rurală limba maternă neogrecească a d-lui C.A. Rosetti, sau cea maternă bulgărească a lui Mihălescu în locul celei române, lucrul ar fi indiferent.

Ca istorioare morale s-ar putea povesti bunăoară copiilor, drept „exemple menite a le forma inima“:

istoria cum un grecotei cinic ajunge prin minciuni, trădări și crime cel întâi om în România;

istoria cum un alt străin ajunge din pisăr cu 2 galbeni leafă pe lună la regimentul de mușchetari, din scriitor la Agia din Iași și din corector la „Pseudo-românul“, cu patru clase primare și o coarda de violoncel, răscumpărătorul unui drum de fier de 250 milioane, milionar, director de bancă, fondator de institute de credit;

istoria cum un bulgar mărginit și hoț ajunge, tot în România, director de ministeriu și efor la așezăminte de binefacere;

istoria cum un alt străin, erou de la 11 fevruarie și prezident de republică ploieștenească, ajunge adiutant regal;

istoria cum un Chirițopol ajunge din chelner sau camardiner prefect;

istoria cum un bosnagiu ce a făcut felceria în Țarigrad la turci devine profesor de cea mai grea și mai gingașă din științele naturale, de fiziologie, la Facultatea din București,

istoria cum un om fără studii liceale ajunge profesor de istorie universală la aceeași Universitate;

istoria cum un măscărici înjură pe Domnul țării și se decorează cu Bene-Merenti tocmai pentru aceste înjurături.

Iată … istorioare, foarte morale desigur, menite de a forma prin exemple inima elevului.

Ca studii substanțiale s-ar putea introduce în Cartea de citire greco-bulgărească cultura caprelor. Item, indicație de parfumuri pariziene pentru a neutraliza foetor caprinus. Item cultura măslinelor. Item uscarea țârilor. Item indicațiuni pentru jocul cu cărți măsluite. Item metode nouă pentru a se chivernisi pe lângă ruși prin tainică binefacere.

Iată o mulțime de ramuri de producțiune patriotică cărora roșii își datoresc carierele. Ar fi păcat să nu fie obiectele instrucției publice undeva, însă nu la noi. Asta am propune noi dac' ar fi vorba de-a introduce în școala rurală bulgăreasca și neogreaca în locul limbei române. Dar pe cât timp studiul principal al unei școale rurale sau primare e limba românească ea este totodată organul prin care neamul își cunoaște ființa sa proprie, organul prin care acest neam moștenește avutul intelectual și istoric al strămoșilor lui. Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește.

Agronomie câtă poftiți. De șase ori pe săptămână zilnic, dar limba română rămâne limbă și s-a încheiat.

Nu numai istorioare morale, onorabililor, cuprinde o carte de citire menită pentru întreg tineretul românesc. Ea cuprinde biografia lui Matei Basarab, dușmanul vostru, odihnească-l Dumnezeu din a dreapta sa; biografia lui Ștefan Vodă care n-a avut onoarea, în veacul lui de aur, de a vă înșira mutrele pe parii de garduri; cuprinde descrieri etnografice ale poporului nostru, bucăți de literatură populară și de arte, balade culese de Alecsandri sau poezii de ale lui, fabule de ale lui Donici, pasaje din Bălcescu, în sfârșit o sumă de elemente caracteristice și proprii numai poporului nostru, elemente cari-l disting de rasa voastră greco-bulgărească și-l fac să fie ceea ce este: deștept, inimos, curat, nu viclean și puțin la suflet precum sunteți voi.

O bună carte de citire ar fi de recomandat la toată pătura din care faceți parte; poate ați ajunge în adevăr a cunoaște și prețui poporul nostru. Limba românească ați fost șters-o din licee, voiți s-o ștergeți și din școala rurală, cu toată comoara ei de locuțiuni, de proverbe, cu bogăția ei de forme și gingășia de simțiri? Voiți ca și țăranul să capete o inimă de morocâine cum e a lui C.A. Rosetti, capete viclene și tâmpite, gusturi de animal ca ale bulgăroilor din partidul vostru? Vreți să înlocuiți pe Alecsandri cu Ceasurile de mulțumire ale lui C.A. Rosetti, pe Donici cu Kolekțiunea de poezii ale lui Serurie, pe Gr. Alexandrescu cu Orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu?

Mai bine nu vă amestecați unde nu vă fierbe oala.

La pehlivănii de burse și politice, la escamotări de bilete din urne electorale, la pungășie și tripotaj vă pricepeți. Adevărat meșteri, n-avem ce zice.

Dar până și de bietele cărți de citire vă legați, cari ar trebui să fie un obiect de îngrijire națională ca și textul Bibliei? Ș-aci vreți să vă arătați filozofia de țap în toată goliciunea ei? Dar nu vedeți că nu știți a scrie românește, pentru că în viața-vă n-ați avut o carte de citire în mână? Nu vedeți că nu gândiți românește, pentru că titva voastră strâmtă nu s-au îndeletnicit cu o asemenea carte de folos?

De-ar fi propus încai bătrânul Ioan Ionescu a se adaoge articole agronomice în Cartea de citire, om care scrie materii agronomice în limbă bună, pe placul țăranului și al tuturor, om cu condei simpatic. Dar redactorii lui „iniorinte“, „permaninte“, „iustiție“ și ai altor cabazuri linguistice, oameni ce scriu neogrecește bulgărește cu termeni franțuziți în loc de românește sunt autorități în materie de Carte de citire? Ciudată pretenție!

❦