[23 aprilie 1881]

Ceea ce li se pare curios patrioților e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înțelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră ai cării membri s-au îmbogățit cu ocazia răscumpărării, o Cameră în care există tainice biurouri de împământenire, unde cu bani peșin fiece izraelit de treabă poate câștiga onoarea și avantajele cetățeniei române fără a fi îndeplinit condițiile înscrise în Constituție? Auzi, dizolvată o Cameră care, fără rezistența opoziției întrunite, era să împământenească propunerea Costinescu cu toate urmările și categoriile ei? Se poate ca țara să uite atâta merit, să uite că patrioții o iubesc atât încât fiecare din ei ia câte trei, patru, ba zece funcții chiar pe umerele lor de Ercul, și aceasta … purtând și greutatea lefurilor, pe lângă acea a funcțiilor? Se poate să uite țara cum patrioții și-au creat retribuțiuni de câte 24, 30, 40 de mii de franci, ba la tutunuri, ba la drumuri de fier, ba la bancă și să voiască dizolvarea unui Parlament, nu! unei grădini de Parlament, grădină model, zoologică, unde toate apetiturile organice sunt reprezentate, începând cu nestinsa sete de profit a republicanilor de la Ploiești și încheind cu virtutea jocului de bursă, pentru titluri 6 la sută?

Ce bine bunăoară s-a purtat Camera actuală în cestiunea evreilor?

Trebuie s-o credem; „Românul“ o zice:

Absurditatea că majoritatea ar fi voit împământenirea în masă sau chiar pe categorii este vădită; dacă ea ar fi voit în adevăr aceasta, ar fi făcut-o, deoarece era majoritate.

Auzi d-ta? Va să zică era majoritate și putea face orice poftea. Da, în adevăr era majoritate, dar nu majoritate de revizuire, nu ⅔. Aci e aci, onorabililor. Dacă roșii ar fi avut două treimi în Adunări, nu categoriile, întreg paragraful Tractatului de la Berlin trecea în Constituție. D-nii redactori ai „Românului“ cată să-și aducă aminte că d. Lascar Catargiu a spus în Senat verde: „Țara nu vrea să dea nimic, formulați propunerea dv.“. Era o tocmeală lungă între țara, care nu voia să dea nimic și între majoritatea roșie (simplă, nu de două treimi), care voia să dea totul. Nu propunerea majorității, cunoscută sub numele de categoriile Costinescu, au fost admisă de Adunări, ci, pentru a se avea unanimitatea, s-au stors de la opoziție minimul posibil, împământenirea personală pe baza unor condiții înscrise în Constituție. Numai minimul posibil, formulat de deputați opoziționali din Iași, au putut întruni majoritatea necesară. Cu simpla majoritate roșie Camera era constituțional incapabilă de-a da vro hotărâre; ar fi trebuit deci dizolvată din nou. O asemenea disoluțiune a Adunării de revizuire ar fi însemnat căderea roșiilor de la guvern. Iată ceea ce trebuie să cugete onor. redactori ai „Românului“, dumnealor cari au propus categoriile. Astfel opoziția singură au fost la înălțimea ei; ea a renunțat de-a face din cestiune o cestiune ministerială; ea a susținut guvernul spre a dovedi că, față chiar cu guvernul cel mai dispus de-a face serviciile străinătății, țara tot are mijlocul de-a nu acorda nimic, că n-a ajuns ca acela care de frică se sinucide. Cremieux să fi fost prim ministru, pe Cremieux l-am fi mănținut, pentru a-i dovedi lui și stăpânilor lui că nu poate face nimic.

În orice caz opoziția n-a câștigat nimic din toată afacerea. Dar oare tot astfel stă cu roșii? La moment s-au înțeles cu străinii pentru a pune preț pe recunoașterea votului țării, la moment a venit la ordinea zilei răscumpărarea, din care au câștigat acționarii străini și patrioții improvizați acționari peste noapte. Să cităm oare averile făcute peste noapte de foști miniștri, de deputați, de gazetari roșii? Și cum numea „Românul“ cestiunea răscumpărării? Cea mai populară cestiune din România, și îndrăznea a o spune aceasta în același moment în care d. Brătianu declara în Senat că răscumpărarea era impusă de din afară, tot astfel precum Strousberg fusese odinioară impus de la Berlin și Viena.

Ce patriotism și ce înțelepciune, ce sacrificiu a fost la mijloc? Ați știut că, dacă veți rezolva cestiunea izraelită în modul cel mai favorabil cu putință pentru străinătate, veți rămânea la putere și veți avea foloasele răscumpărării.

Așa s-a și întâmplat. Ați stors de la țară cât ați putut stoarce pentru evrei și ați deschis apoi triumfători era răscumpărării, încurcată până azi. Pe de o parte deci ați fost siliți a nu da decât minimul posibil pentru a nu fi trimiși acasă pentru incapacitate constituțională de a rezolva cestiunea izraelită; pe de alta, odată rezolvată, v-ați cumpărat rămânerea la putere pentru câțiva ani prin cestiunea căilor ferate! De ce vă zicem oare noii fanarioți? Pentru că cumpărați puterea prin tribut mascat, plătit când uneia când alteia dintre puterile străine.

❦