[26 iunie 1881]

„Liberalul“ din Iași, cu care îndealtmintrelea nu mai polemizăm, revine cu calomnia absurdă că vreo câțiva boieri s-ar fi învoit odinioară cu bancherii de acolo ca, pentru suma de 30.000 franci, „Timpul“ să susție cu foc și cu pară pe izraeliți și că din această sumă foaia noastră ar fi primit 10.000 franci.

Această calomnie ziarul evreiesc „ștafeta“ ne-o adusese câteva zile înaintea alegerii răposatului Epureanu ca președinte al clubului conservator. Amenințasem cu darea în judecată, e prea adevărat; dar răposatul ne-a făcut a dezista de la aceasta, arătându-ne cu toată evidența bătaia de joc la care ne-am expune. Patronul „ștafetei“ era pe-atunci d. Herșcu Goldner, om ce fusese închis la Golia pentru sminteală, lucru de care ni s-a dat negru pe alb mai multe dovezi pe cari nu le cunoscuserăm. Am văzut pe d. Herșcu fotografiat cu pușca în mână ochind în văzduh asupra d-rului Tausig, medicul primar de la Golia; epistole scrise cu cerneală roșie tot de patronul „Liberalului“ actual, prin cari declară că voiește să bea sângele lui Tausig și altele asemenea.

Închipuiască-și cineva dacă noi, luând la serios calomniile „ștafetei“ și dând firma Goldner în judecată, nu ne-am fi espus la ridicol! Fotografii, scrisori, necontestabila deținere la casa de nebuni a autorului acelei calomnii ne-a dispensat de la orice urmare a cărei necuviință ar fi purtat-o nu nebunul, ci cel ce s-ar fi pus cu nebunul. A intenta însă procese balamucului nu avem nici gust, nici vreme.

„Liberalul“ reîmprospătează calomnia. Nu putem spune altceva decât că „Liberalul“ minte pur și simplu. Nicicând redacția ziarului nostru n-a autorizat pe cineva de-a promite în numele ei vreo concesie în cestiunea izraelită și nici izraeliții înșiși n-au crezut vreodată că, din parte-ne, ar fi cu putință o asemenea atitudine. Se susține, lucru pe care nici îl știm, nici avem a ținea seamă de el, că acum patru cinci ani, când cestiunea izraelită nici nu era la ordinea zilei, se aflau, alături cu membrii partidului conservator din Iași, ce se cotizau pentru susținerea „Timpului“, și vro două-trei nume de bancheri, subscrise nu din considerații politice, ci din cauza legămintelor personale ori de afaceri cu unii proprietari mari din Moldova. Dar chiar această împrejurare, necunoscută nouă și anterioară cestiunii izraelite, nu ni s-au impus nicicând și din nici o parte ca o împrejurare de care am avea a ținea seamă în atitudinea politică a foii noastre în genere sau în deosebi în cea observată față cu modificarea art. 7. Niciunul din bancherii anonimi ai „ștafetei“ nu va cuteza să afirme un asemenea neadevăr.

Din parte-ne suntem tot atât de puțin în drept de-a scruta cauzele pentru cari cineva contribuie la susținerea unei întreprinderi ziaristice pe cât de puțin am putea ști, în orice caz individual, pentru ce cineva se abonează la „Timpul“ sau la orice alt ziar.

❦